~Discutii~

[Luke Donaghan]

Priveam cerul si incercam sa deslusesc formele norilor . Aveam un sentiment ca nu peste mult timp cineva tot va vorbi cu mine. Eram putin visator in acea dimineata.
"-`Neata!" imi spune cineva. Era o voce de fata. O voce blanda si suava asemeni razelor soarelui.
Mi-am intors privirea si am vazut-o pe ea, Dianne. Arata minunat in lumina soarelui.
"-`Neata!" i-am spus si eu zambind-ui.
Imi placea foarte mult cum arata, era vesela si se citea pe chipul ei bucuria.
"Arati traznet azi !" i-am zis fara sa stau pe ganduri. Ma fermecase oarecum cu starea ei euforica. Era pur si simplu in elementul ei.