O noapte in padure

[Adrian Richard]

In departare se vedea lacul mare si negru ca oceanul...langa castelul ca un munte cioplit in diverse forme geometrice. Iar in aer se simtea un miros de ploaie. Era toamna tarzie, erau primele zile ale tanarului Adrian la scoala. Copacii padurii interzise erau la fel de fiorosi precum povestirile tatalui sau. Vroia sa...exploreze aceasta padure asa ca se furisa tiptil de langa persoanele cu care se intalnise langa Lac si ajunse aici. La vre-o 500 de metri mai departe se afla "Buda"(ooc: era un sediu...acum cativa ani cand eram mare fan hp facusem o organizatie cu niste prieteni numita SECTUSEMPRA care asa se intra acolo...printr-un wc public din lemn parasit...era un sediu independent fara sa aiba legatura cu ministerul de Aurori. Tatal lui Adrian Richard infiintase acest sediu care era imbogatit cu un salon somptuos,birouri camere de dueluri biblioteci...un fel de camera necesitatii...dar ramane secretul meu) Da...sigur acela era portalul de intrare in sediu, probabil ca era parasit acum. Nu-l interesa. Se hotara sa intre in padure. Cunostea Vraji de impietrire, aparare si dezarmare, asa ca era in stare sa se protejeze de creaturi. Totusi spera sa nu dea de paianjeni sau uriasi. In timp ce inainta calm si incet printre copacii ce se hlizeau la el cu tot felul de expresii de mirare, in departare se auzi un sunet. Nu putu sa distinga daca era un strigat, o voce poate un urlet de durere, nu stia...ridica bagheta si rosti'Lumos Maxima' Un perimetru de 500 de metri era luminat, dar tot nu vedea sursa sunetului.