Before the Dawn

[Bell Evans]

Bell continua sa coboare treptele, iar fiecare pas o facea sa se teama si mai tare pentru ce avea sa o astepte acolo jos; daca ar fi fost normala, s'ar fi intors de indata ce ar fi descoperit ca sub scarile batute crunt de trecerea anilor era si o apa, plina probabil de magie neagra. Era posibil ca Porrin sa fi adus si niste creaturi dragute, care sa'i protejeze medalionul.

"-Nepretuitul sau medalion" pufni Rosalie.
"-Mm?" murmura Bell, usor dezorientata.
"-Asa ii spunea in vis; Nepretuitul meu!" cita tanara, cu o urma de dezgust in voce.
"-Pai..din moment ce a ascuns o bucata din sufletul sau in el, cred si eu ca e nepretuitul sau" remarca Bell.
"-Da..dar fata de celelalte horcrux'uri, asta inseamna ceva special pentru el" murmura Rosalie.
"-Ma intreb ce" medita Bell.

Scarile se terminara; iar acum, incepeau sa ia contact cu apa. Era aiurea. Pentru ca frigul de afara, combinat cu umezeala din pivnita, avea sa le aduca amandurora o raceala bine-meritata. Insa acesta era probabil ultimul lucru la care se gandeau in momentul de fata.