Old Friends

[Scarlett Soul]

O priveam pe Lisa realizand cat de greu era sa vietuiasca altfel intr-o lume plina de prejudecati, de oameni rai si de ugigasi de suflete. Nu stiam cum se simtea pentru ca nu aveam cum, pentru ca natura ei nu era ceva trecator, era pur si simplu un risc pe care si-l asumase, iar acum avea sa si-l asume iar si iar si iar, pana in veci.

"Esti bine ?", am intrebat-o pe Lisa, tresarind involuntar.
"Da ...", spuse ea ezitand, inca vazandu-i-se o usoara teama in coltul ochiului.

Era atat de usor sa-ti dai seama ca-i era frica. Teama era ca avea sa moara din cauza unei persoane afurisite care-i descoperise secretul si ii sabotase cumva teritoriul. Ma simteam groaznic si totusi implinita, caci tocmai ii demonstrasem ca in lumea asta de monstii exista si demoni nu atat de rai, demoni buni, as putea spune.

"Bell, de cat timp tii secretul asta in tine ?", am intrebat-o aspru, asteptand sa izbucneasca. Vroiam sa urle, sa se descarce, caci nimic nu tine pana la nesfarsit.
"Pana si Superman a luat o pauza ! Pana si zilele frumoase se transforma in furtuni ! Pana si viata ia sfarsit !", i-am spus eu ultimele cuvinte, vazand cum se infierbanta. Capata o culoare rozalie. Acum trebuia sa astept ca vulcanul sa izbucneasca in sfarsit, caci dupa aceea avea sa se refaca ... si avea sa-i fie mult mai bine.
"Numai atat poti ?",am atatat-o eu ca pe un copil la o ciocolata.