Old Friends

[Scarlett Soul]

"Tocmai asta este. Timpul si probabil soarta m-a invatat sa nu mai urlu, sa nu mai reactionez si sa privesc spatele cartilor pe care le jucam. Sa vad adevarul si atunci nimic nu ma poate rani, insa asta chiar e o problema. Daca nu reusesti in nici un fel sa te exteriorizezi, atunci o parte din tine moare, atunci odata ce te vei exterioriza sufletul tau aproape va muri din cauza furiei. "E mult prea periculos. Viata e la fel de periculoasa, dar tot o iubim. Nu-i asa ?", imi raspunse Lisa, ridicandu-si capul.

Acum, doar acum stiam ceea ce gandea : Nu mai este timp de plans si de mila. Trebuie sa ma ridic, sa-mi cauta prada si sa traiesc, caci altfel voi cadea si nu ma voi mai putea ridica vreodata.

"Stiu cum e Lisa, sau cel putin intuiesc, insa tine minte : Ceea ce nu te omoara, te face mai puternic ! "i-am spus eu, fara nici o ezitare in glas.
"Bell.", am inceput eu, lasand fraza neterminata. M-am gandit o secunda pentru a putea continua :
"Toti suntem diferiti, dar oarecum toti suntem aceasi, fiindca de multe ori oamenii spun ca ma cunosc, dar de fapt ce stiu ei despre mine ? Imi stiu numele, varsta. Si ce ? Cui ii pasa ?",am accentuat eu ultimele cuvinte, dezvaluind o durere mai profunda decat o lasasem ultima data. Se pare ca am uitat sa ma mai uit ce dainuieste sub pansament.