Old Friends

[Bell Evans]

Bell zambi trist; intr'adevar. Cui ii pasa cu adevarat de tine? Pentru ca lingusitori gaseai la tot pasul, admirandu'te in batjocura si spunandu'ti cat esti de buna. Rare erau persoanele care spuneau exact ce gandeau..care nu se rezumau la a spune cat esti de bun..ci mai spuneau si ce poti face ca sa fi mai bun de atat. Unele fiinte gandeau atat de diferit fata de propriul ei mod, incat ii clasifica facand parte din cealalata extrema..exact opusul ei.

Stia ca intr'o zi avea sa cedeze; avea sa cada..sa nu se mai ridice niciodata. Dar acea zi era departe. Pentru ca trecuse prin atat de multe suferinte, si invinsese atatea obstacole, incat devenise puternica; mai puternica decat si'ar fi inchipuit vreodata ca va putea ajunge. Vremurile cu mica Bellyshor, speriata si panicata din orice nimic se risipira precum un fir de fum in vant. Acum se nascuse o noua ea.

Nu era diferita; nu se schimbase in rau..nu judeca oamenii dupa aparente, nu avea prejudecati. Incerca doar sa nu ii pese..sa lase ce e rau in urma, si sa priveasca mereu inainte. Moartea lui Hayden o facuse sa vada lucrurile intr'o cu totul alta lumina. Iar ranile vechi se deschisera din nou, de data aceasta mult mai dureroase. Si totusi..reusise sa se ridice..printre lacrimi si suferinta, era din nou in picioare. Dupa mult, mult timp. Si avea sa lupte..sa ramana asa. Pentru ca nu avea nevoie de mila nimanui. Se descurcase de atatea ori singura, incat stia ca nu are nevoie de cei dragi; dar nu ii indeparta, pentru ca nu vroia sa'i raneasca.