Old Friends

[Scarlett Soul]

"Atunci cand ai ajuns in cel mai josnic punct al infernului, doar atunci te vei regasi cu adevarat. Doar atunci vei realiza ca pana atunci ai trait din minciuni si prieteni de mult apusi. Atunci vei stii ce vrei si vei zbura mai presus decat intreaba bolta cereasca, caci nu vei mai avea ce pierde.", am soptit la fel de incet cum o facusem de fiecare data cand spuneam ceva important. Daca cineva vroia sa ma auda, nu avea decat sa ma asculte.

"Stii Bell ... E atat de greu sa supravietuiesti printre oameni falsi, dar nu ai ce face, fiindca pentru a-ti croi drumul ai nevoie de ei. E atat de greu sa inchizi ochii in fata prostiei, sau sa taci atunci cand ai vrea sa urli la ei. Dar peste ani si ani stiu ca vor fi doar niste pete negre pe existenta mea. Niste pete pe care le voi sterge una cate una.", am continuat eu sa-mi dezvalui sufletul interminabil.

M-am asezat din nou, ca de fiecare data cand trebuia sa ma gandesc la toate acele cuvinte pe care le spuneam de undeva unde nu putea ajunge nimeni, undeva unde imi gaseam refugiul si-mi ridicam zidurile. Sufletul meu gazduia toate aceste camere interzise : Prietenie. Iubire. Suferinta. Viata. Confuzie. si Melancolie .
Nu multi ajungeau intr-adevar sa deschida aceste usi fara de broasca si cheie. Atat de mult sufereau in fata lor, cautand sa patrunda inauntru incat uneori ii lasam, dar cei care odata intrau ... nu mai ieseau niciodata. Erau blocati intr-una din cele multe seife ale inimii mele. Fara Broasca si fara cheie. Far' de scapare.

"Bell. Spune-mi un lucru. Un singur lucru care te reprezinta." , am soptit eu din nou, vazand ca Bell nu tresarea. Noua Bell devenise mult mai puternica, iar acum incepeam sa o observ si eu.