Te voi ajuta cand nimeni nu o va face ...

[Scarlett Soul]

"Pot sa te ajut cu ceva ", am intrebat-o pe Ema vazand ca usor- usor capata o paloare galbena.

Ceea ce vedeam era ingrijorator, dar desigur foloseam tactica medicilor, spuneam ca totul va fi bine pana in ultimul moment.

"Un pahar cu apa.", sopti soimarita.
"Imediat.", am asigurat-o eu si m-am indreptat spre biroul unde tineam toate ustensilele.

Am scos incet un pahar, de teama de a nu-l sparge, cand o voce se auzi in spatele meu. Am scapat paharul, impreuna cu toata teama mea. Mii de cioburi de Crystal se intindeu pe jos, fiecare fiind o parte din ceea ce simteam eu. Madam Pomfrei ma privi, dupa care-mi sopti irascibila la ureche :

"Ema este alergica la medicamentele pe care i le-am administrat. Trebuie sa o ajuti. Poftim.", imi spuse ea, intinzandu-mi o alta seringa cu solutie.
"Si nu uita sa o linistesti. Te uiti in ochii ei, apoi tii dai peste cap. Ca si cum totul ar fi un fleac.", striga ea dupa mine, ca si cum ieri as fi venit in slujba de Ajutator in Aripa Spitalului.