In umbra singuratatii

[Alice Swan]

Simteam cum timpul trecea atat de greu in singuratatea aceea mortala.M-am uitat la ceas si nu trecuse decat 10 minute de cand Ryan pleca,insa mi se paru ca trecu o vesnicie.Rara se vindeca repede desi inca ma durea,insa eram fericita ca era vorba de bratul stang pe care nu il foloseam foarte des.Oricum nu mai puteam sta nici o secunda asa ca am anulat vrajile de protectie si am zis ca orice as face drebuia sa Dispar chiar acum.M-am concentrat puternic in spernta ca nu ma voi sectiona din nou.Am trecut prin aceaa senzatie ciudata a Disparitie,insa am reusit sa ajung intreaga.Am privit in jurul meu observand pe cer Semnul.Eram putin departe de locul acela asa ca am inceput sa alerg fiindca nu imi mai permiteam sa Dispar din nou.Pe masura ce alergam puteam observa Devoratorii si fumul negru ce ii invaluia alaturi de ceata alba a aurorilor.Ii cautam pe Ryan si Alice,insa in ameteala aceea nu puteam sa imi dau seama.

"Inca unul bun de ucis!"Am auzit in spatele meu vocea unui auror foarte cunoscut.M-am intors indreptand bagheta spre el.Acesta ramase mut de uimire cand imi vazu fata.Barbatul era aproape unul dintre cei mai buni prieteni ai tatei si sincer nu puteam sa il omor asa ca tot ce puteam face era asta.

"Obliviate!"Acesta cazu uitand tot ce facuse in acele putine ore de lupta.L-am lasat in urma sperand ca va iesi cu viata de dragul tatei.Atunci am auzit.

"Avara Kadavra!"Si vocea prietenului tatei care tipa infundat.M-am intors descoperind ochii verzi al lui Ryan omorandu-l pe cel pe care eu il crutasem.

"Alice ce naiba faci nu ti-am zis sa stai acolo!Plus ca de ce nu l-ai omorat pe asta?"Ma intreba cu scarba in momentul in care il privi.

"Asta pe care eu ca o proasta l-am crutat ca tu sa il omori fara nici un sentiment era cel mai bun prieten a tatei!"Ryan ma privi in timp ce izbucnisem in plans.