In umbra singuratatii

[Alice Swan]

Stiam prea bine ca Lily era suparata pe mine si normal ca trebuia sa imi cer scuze chiar nu ma gandeam ca situatia va evolua asa.I-am evitat privirea cand ne spuse sa ne intoarcem la sediu incercand sa ma uit la semnul ce inca trona impunator pe cerul cenusiu.Acestea doua disprura intr-o secunda lasandu-ma pe mine cu Ryan.

"Cred ca e suparata si ar fi mai bine sa iti ceri scuze!"Mi-a spus acesta vazand cum peste Hogsmeade se lasa o liniste inabusitoare.

"Da stiu ca este suparata defapt si eu sunt suparata pe mine sincer nu stiu ce ma apucat sper acum sa ma poata ierta!"Acesta zambi si imi spuse.

"Lily are un suflet mare si mai mult ca sigur te va ierta!"L-am luat de mana is am Disparut.Sediul se umplea din nou cu Devoratorii fericiti de succesul lor.Altii glumeau si se distrau pe seama cum altul sau celalat il omorase pe acel auror.Am intrat impreuna cu Ryan in casa.Bucataria era plina ochii,iar pe mese mancarea nu mai incapea.Cissy era la masa si imi facu semn ca daca doresc sa vorbesc cu Lily o voi gasi in camera ei.Mi-am facut curaj si am pornit care camera.Ma gandeam la sute de explicatii si la sute de moduri in care ma puteam justifica,insa stiam ca toate vor pica cand vom sta fata in fata.
Am batut la usa deschizand-o incet fara a face zgomot.Aceasta era pe pat cu picioarul bandajat.

"Pot sa te deranjez pentru o secunda?"Aceasta aproba rugandu-ma sa intru in camera.Am intrat apropiindu-ma de pat.

"Lily stiu ca esti suparata pe mine si sincer si eu as fi reactionat la fel in locul tau imi pare sincer rau!"I-am zis cu capul in pamant in speranta ca ma va ierta.