O intamplare neasteptata ...

[Bell Evans]

Colt isi facu aparitia in micuta coliba, si se opri sa'si sprijine capul pe genunchii Emei; parea atat de fioros, si in realitate era atat de fricos, incat te apuca rasul cand te gandeai la primele impresii pe care ti le faceai cand il vedeai. Prejudecati..ca toti ceilalti, Bell crezuse ca nu se va putea apropia niciodata de micul caine.

"-Imi amintesc cand l'am adus la castel" chicoti Hagrid.
"-Era doar un puiut, nu?" murmura Bell.
"-Da..atat de mic si frumusel" ofta uriasul.
"-Ca toate creaturile periculoase de care e obsedat" completa Ema, in soapta.
Bell incepu sa rada, iar Colt ciuli urechile.
"-Nu vorbim de tine" spuse ea, continuand sa rada; cainele o privi ciudat, dupa care se apropie de ea si se aseza in dreptul scaunului.

Cercetasa incepu sa'l mangaie pe cap; avea o blana foarte moale, si deasa; si in plus, adora sa fie mangaiat dupa urechi. Fiecare caine avea o slabiciune pentru asta.