In umbra singuratatii

[Odette B. Malfoy]

I-am strans scurt mana uitandu-ma urat la Ryan. Dupa ce imi bandajase piciorul i-am multumit.
"Acum haideti sa plecam si sa o lasam sa se odihneasca..." spuse Ryan.
"Da puteti pleca multumesc mult Eric" i-am zambit apoi m-am intors spre Alice zambindu-i si ei. Cand Ryan dadu sa plece l-am prins de mana spunandu-i:
"Tu nu pleci." Alice si Eric se oprira si ei in usa dar le-am facut semn sa plece. Acum aveam de discutat cu Ryan, avea de dat multe explicatii.
"Ce este Lily?" intreba acesta aproape razand. Vazandu-i expresia fetei am inceput sa rad in hohote. Se uita mirat la mine si incepu sa rada si el. Eram foarte fericiti ca se terminase totul bine dar tot trebuia sa imi dea acele explicatii.
"Ryan toate bune si frumoase"am inceput eu stergandu-mi lacrimile de atat ras "dar cine naiba este Eric? Si de ce l-ai adus ma puteam descurca si singura!" m-am rastit la Ryan. Acesta ridica o spranceana si raspunse amuzat:
"Credeam ca-l mai tii minte a stat cu familia ta cand erati mici. Si cum spuneam este pe cale de a deveni vindecator de asta l-am adus si nu te puteai descurca singura." Ma uitam la el nemaistiind ce sa zic chiar nu mi-l aminteam pe Eric si nu stiam de ce nu este la Hogwarts.
"Ok. Cati dintre noi au murit sau sunt raniniti? Vom fi prinsi?" acestea erau defapt adevaratele intrebari care ma nelinisteau.
"Pai..." Ryan ezita sa imi raspunda. M-am uitat urat la el si m-am intinsin pat. Acesta ma inveli si ma asigura ca imi zice dupa ce imi aduce ceva de mancare. Nu mai puteam sa comentez i-am multumit si l-am privit cum iese din camera.