Urmarile unei Vraji de Blocare

[Crysella Blythe]

URMÃRILE UNEI “VRÃJI DE BLOCARE”

[justify]Alergam ca o descreieratã pe coridoarele bãtrânului castel ºi mã gândeam cã am început sã semãn al dra… adicã al naibii de bine cu legendarul Neville Poponeaþã. “Dumnezeule, numai el putea sã cadã în gaura treptei aceleia care dispare ºi reapare!” Cum reuºisem aceastã performanþã? Duceam dorul atât de mult fundalului sonor cu care mã obiºnuisem de acasã (maicã-mea îmi dãduse un I-Pod cadou, mai avea ºi ea accese de generozitate) încât, cum auzisem cã o simplã Vrajã de Recepþie pentru urechi îmi poate aduce beneficiile unui player Încuiat, dar conectat la Radioul Vrãjitoresc (daaaa, iubesc Surorile Stranii!!!... nuuu, chiar nu sunt obsedatã de Ele... cred... probabil... adicã da, sunt, ce pãlãria mea...), mã ºi grãbisem sã o aplic. Cu niºte consecinþe demne de luat în considerare, cãci îmi julisem genunchiul (aaah, nuuu, nu jeanºii mei skinny din Camden!), mi se deºirase breteaua rucsacului ºi mi se scâlciaserã serios pantofii.

...

“Minunat. Sublim. Dumnezeule, pe unde aº putea-o lua sã nu întârzii la orã?...” Imediat mi s-a profilat în minte Sala Trofeelor, care fãcea legãtura între aripile castelului. ªi, ca sã nu o mai lungesc, am alergat cu splina în bucãþi ºi cu o respiraþie de dihor astmatic (da’ chiar, dihorii or avea astm?... nu conteazã, idee cretinã) pânã la Sala Trofeelor, am strãbãtut-o frumos ºi când sã deschid a doua uºã...

VÂJTTT!

Am zburat ca Baronul Sângeros dupã Peeves în cealaltã direcþie.

- OOOOO, nuuuuu, care idiot a aruncat o Vrajã de Blocare?

În camera goalã mi-a rãspuns propriul ecou.
ªi iatã-mã prizonierã pe teritoriul lui Filch, având toate ºansele sã fiu gãsitã de Filch... care sã se blocheze cu mine... ce perspectivã sumbrã...

- ªi demnã de luat în considerare, i-am adresat încãperii întunecate ºi rãcoroase niºte cuvinte care numai de îmbãrbãtare nu erau.[/justify]