You'll be mine.

[Scarlett Soul]

Am zambit. Sangele mirosea dulce, iar Kira era de acord. Imi intinse cu botul ei negru si catifelat,acum brazdat de crestaturi, o alta aripa delicioasa. Sangele imi curgea de lungul gatului si puteam sa simt agonia pasarii care murise din cruzimea mea crescanda. Simteam cum tot corpul intra intr-o stare de levitare si capata cumva culoare, sens, parca i-ai fi dat foc ghetii.

"Cata frumusete detin acum. Cata viata imi curge prin vene. Kira tu simti asta ?", mi-am intrebat eu lupul, zambind frumos si aratandu-mi dintii perfecti din care se prelingeau scurte bugati de carne frageda. Pasarea daduse din aripi pana in ultimul moment, dorind sa supravietuiasca si eu tocmai o ajutasem. Supravietuise vietii, dar nu si mortii, iar acum probabil era undeva in rai.
'Sau iad.'mi-am zis usor sadic.
Kira imi transmise automat o imagine satisfacuta. Niciodata nu crezuse ca aveam sa vin sa vanez cu ea si imi recunostea meritele de vanator, desi eram un simplu om, mult prea incet la refletele unui animal. Cu toate astea aveam pasarea in mana si eram mai fericita ca niciodata.

"Cand viata iti da lamai fa limonada. Cand viata iti da hrana, mananc-o ! Omori sau esti omorat. Asta e legea aici.", i-am soptit bland lupului alb patat cu rosu sangeriu.
"Ultima bucata ? Ei cine o vrea ?", am inceput sa strig, rezamandu-ma de peretele conacului.
"Eu."imi raspunse o voce, facandu-ma sa privesc in dreapta mea.
"Ohh, nu serios ? Atunci vin-o si gusta putin din ..."
'Moarte ! ' am continuat eu in gand, zambindu-i frumos. Avea sa fie o jucarie pe cinste. Fiecare os rupt, fiecare particica din piele aveam sa i-o miros si apoi sa o rup si s-o arunc in foc, dupa care carnea ... carnea frageda avea sa fie ceva mai frumos decat puteam sa-mi inchipui.

OOC : Nu, nu am innebunit, doar ca personajul meu este sub influenta unui spirit, lucru care se va afla numai la finalul RPG -ului.