Childhood's

[Layla Wong]

Ne aventuram printre milioane de fulgi care construiau impreuna lumea asta alba.Fulgii cadeau de sus ajung pana la realitate unde mai tarziu se vor topii si se vor transforma in apa pura amestecata cu jalea de mizerie din lume.Dar inca sunt fulgi ... fulgi care cad la fel de inocent ca intodeauna.Si parca au viata lor.Au o viata scurta din care fericirea este doar zborul dintre cer si pamant.Nici un fulg de nea nu este la fel , cum nici un om nu poate sa fie identic cu nimeni.
"-Te poti catara pana in varful unui copac , dar nimei nu iti garanteaza ca nu cazi sau ca nu se va rupe o creanga.Poate unii zic sa nu incerci ca poate cazi sau unii zic ca nu poti urca , dar pana la urma conteaza cum simti tu , nu? Poate unii sau unele te ajuta sa urci mai departe daca te-ai blocat sau te simti amortita , dar vor mereu unii care te vor inapoi in randul lor de oameni trasi la indigo."
Nu mai doream sa inaintez , asa ca m-am trantit pe spate cazand agale pe cearsaful non-color.Bratele mele erau intinse in ambele directi si fata imi era fixata spre cerul la fel de alb ca tot pamantul din jurul nostru.Daca priveai de sus numai noi eram altfel din tot peisajul.Cryss facuse la fel ajungand imediat langa mine atingandu-mi degetele inghetate.Desii era frig afara ceva ma facea sa simt o caldura de primavara.Nu imi puteam explica ce simteam defapt dar stiu sigur ca era ceva neobisnuit si ceva care ma satisfacea.
Un zambet.Asta era ceea ce imi aparea acum pe fata mea rosie ca vinul din cauza vantului obraznic care isi flutura pletele rebele peste intregul meu corp.
"-Stii ca iti ziceam despre portret."am intrerupt eu linistea profunda."-Una dintre culorile pe care le voi aseza pe hartie va fi mov.Mie nu imi place movul , dar tocmai de asta o sa il pun acolo."
Nu eram sigura daca a inteles unde bateam , dar nu vroiam sa ma uit la ea in acest moment.Doream doar sa privesc cerul pentru ca mi se parea ca este unicul lucru care nu se poate termina dintre toate fenomenele naturii.Toti oamenii vad carul pe care il vad si eu , insa nu cu toti vedem aceasi lucru.Asta imi place in cuvantul 'diferit' , imi place ca e unic si ca face ca totul sa para altfel in mai mult moduri.
O noua melodie imi rasuna in cap.Nu puteam sa nu deosebesc vocea ei incredibila si sa nu imi dau seama imediat cine canta.Cum nu puteam sa nu deosebesc nici melodia pe care o canta si nici titlul pe care o purta cu atata mandrie melodia.
"-Cum se numeste meloda?"a intrebat Cryss la vazul zambetului meu subtil.Ciudat era ca nu a intrebat cine canta , sau ce fel de melodie e ci a intrebat cum se numeste , adica despre ce se canta in ea.Pana la urma asta este cel mai important lucru la o melodie.
"-Non , je ne regrette rien!"am rostit eu cu o franceza putin stricata , dar de inteles."-Edith Piaf."am adaugat eu la final cantareata uluitoare.Trebuia sa o adaug ca sa inteleaga despre ce putea ea sa cante.Pana la urma , cum am spus , nu toti intelegem acelasi lucru chiar daca toti vedeam sau auzim.
Povestea vietii ei este despre tradare , dezamagire , abandonare totala , arta si fericire macar pentru cateva clipe.
"-Asta trebuie sa spui si tu , indiferent daca ajungi unde vrei sau nu ajungi.Daca ajungi in locul dorit , sa stai cu capul sus si sa nregreti nici o clipa ca ai reusit , iar daca nu sa nu regereti ca ai incercat."i-am spus eu dupa care am inceput sa imi misc mainile de sus pana jos formand niste aripi invizibile.