Old Friends

[Bell Evans]

Cercetasa putea simti durerea din vocea lui Crystal, dar cu toate acestea, nu facu nimic; se simtea ea, la randul sau, prabusita. Cazuta pe pamantul umed, ce fremata a primavara, chiar daca era miezul iernii. Nu stia ce trebuie sa faca; vroia sa'si revina, dar in acelasi timp era atat de bine sa stea acolo..sa'si planga durerea si sa guste fiecare lacrima ce'i aluneca pe obraz.

Era greu; stia asta. O stiuse inca de cand venise pe lume. Intreaga fiinta umana e un robot, care trebuie sa lupte; o marioneta, programata sa invinga totul. Sa respire, sa traiasca, sa creasca..iar apoi, sa moara. Si ajungeai sa te gandesti - de ce mai luptai? Ce rost avea sa duci o viata mizerabila, lipsita de dragoste, sau afectiune? Mai bine lasai totul in urma, si incercai sa te schimbi..sau mai bine treceai in nefiinta.

Bell ofta; se simtise slaba de atat de multe ori, incat acum era ceva normal. Dar ceva in interiorul sau ii spunea ca e puternica.. Se schimbase, si asta ii facuse bine. Acum era puternica..Acum era momentul cand trebuia sa se ridice, sa lase suferinta ei la o parte, si sa incerce sa o aline pe cea a lui Crystal.