In umbra singuratatii

[Alice Swan]

Stateam pe holul camerei ei,insa de data aceasta nu mai eram singura ca deobicei.Baiatul acesta Eric mi se parea atat de cunoscut,dar in acelasi timp nu stiam exact cine e.Amandoiu stateam in tacere ceea ce ma enerva la culme.

"Si crezi ca o sa isi revina?"L-am intrebat cu un ton timid.Acesta ma privi,insa de data aceasta nu mai zambi ca in camera ceea ce ma facea sa ma infior.

"Sincer nu stiu ce sa iti spun eu asa sper leacul pe care i l-am dat este puternic,dar acum nu stiu cat de puternica este rana si cum actioneaza amandoua una in potriva celeilalte!"Nu intelegeam exact ce spunea,insa mi-am dat seama ca nu e de bine.

"Si te-a chemat doar pentru ea?"Am intrebat deoarece nici macar eu nu stiam cati raniti si cati morti erau.

"Fii serioasa,eu si inca trei vindecatori avem grija de zecile de raniti plus mortii care le-am uitat numarul!"

"Dumnezeule am crezut ca noi vom iesi fara nici o pierdere,insa ceea ce imi spui tu ma sperie groaznic!"

"Imi pare rau sa te dezamagesc Alice,insa a fi Devorator inseamna mereu sa iti pui viata in primejdie de dragul scopului!"Am ramas din nou in tacere pana ce usa se deschise si din ea iesind Ryan.Acesta ne facu semn sa ramanem in liniste si sa il urmam pana in bucatarie.Acesta i se adresa unui spiridus pentru a face o supa calda si un ceai pentru toti ranitii din sediu,iar o portie sa o lasa pe masa.Toti trei ne-am asezat la masa.

"Baieti nu este a buna aurori nu vor sa cedeze si ma tem enorm ca vor gasii sediul si ne vor ataca cu toata puterea si noi nu le mai putem face fata!Abia daca am ramas 50!"Nu stiam ce sa spun,insa stiam prea bine ca o noua batalie e pe cale sa inceapa.