Luke Donaghan ºi Secretul Lordului Întunecat

[Luke Donaghan]

Capitolul I - Vestea

Era o zi ca oricare alta. Soarele strãlucea puternic inundând cu razele lui încãperea în care se afla Luke. Era dumincã dimineaþã iar bãiatul încã dormea.
- Luke ! Luke, e gata micul dejun. Coboarã, te rog ! strigã o femeie .
Luke coborâ scãrile rapid, îmbrãcat în haine lejere de duminicã. Merse în bucãtãrie unde îl aºtepta o femeie cu pãrul cãrunt, nu prea în vârstã ºi micã de staturã. Era mãtuºa lui, cea care avea grijã de el.
Însã ceea ce nu ºtia Luke era cã nu este singur în casã doar cu mãtuºa lui. Un zgomot puternic se auzi din debara. Luke îºi scoase bagheta. Merse în faþa uºii ºi o deschise uºor cu bagheta încã îndreptatã spre un potenþial rãufãcãtor. "Lumos !" spuse bãiatul, iar încãperea micuþã se luminã, astfel lãsându-se vãzute multitudinea de mãturi cãzute unele peste altele. Sub ele se afla o creaturã micuþã, cu pene gri, abia deosebindu-se de cozile mãturilor. Era o bufniþã. Luke o luã în mânã ºi îi trase scrisoarea de la picior.
- Oare cum a putut intra pe aici ? întrebã mãtuºa bãiatului pe o voce tremurândã ºi bãnuitoare.
Luke dãdu din umeri în timp ce cerceta cu privirea întreaga încãpere. ªi el era destul de uimit. Se uitã la scrisoare ºi citi : "Cãtre Luke Donaghan, Aleea Trandafirilor, Nr. 25, Londra." . Luke îºi dãdu seama cã era vorba despre o urlãtoare, însã nu îºi dãdu seama despre ce era vorba. O deschise iar o voce de bãrbat spuse calm :

"Luke, eºti în mare pericol. Trebuie sã pãrãseºti zonele locuite de încuiaþi. Trebuie sã mergi în Aleea Diagon la barul "Dragonul nebun". E un loc ascuns, însã am încredere cã îl vei gãsi. Te aºtept mâine înainte de apusul soarelui."

Luke se uitã la datã ºi vãzu cã bufniþa întârziase o zi. Trebuia sã porneascã negreºit la drum.

---

Capitolul II - Întâlnirea cu Hagrid

Ziua însoritã de Duminicã dispãruse, locul ei fiind ocupat de o zi ploioasã cu nori negri, fulgere ºi tunete. Luke zbura pe mãtura lui, chinuindu-se sã-ºi menþinã cursul. Era ud pânã la piele, vântul bãtea cu putere, iar temperatura era foarte scãzutã, aºa cã toate acestea fãceau cãlãtoria lui Luke mai grea de cât era cazul. Fusese nevoit sã cãlãtoreascã în spaþiu deschis deoarece cãile de transport ce erau controlate de Minister nu erau sigure.
Dupã câteva ore grele, Luke ajunse cu picioarele pe pãmânt. Era aºa de recunoscãtor, încât ar fi sãrit în sus dacã nu îl durea aºa tare întregul trup. Intrã în Aleea Diagon deci, ºi mergând cerceta cu atenþie toate vitrinele, în speranþa cã va gãsi barul "Dragonul nebun", în zadar însã. Barul era de negãsit, iar el se simþea tot mai rãu. În timp ce mergea, norocul fãcu ca o pisicã sã rãstoarne câteva tomberoane aflate pe o alee îngustã ºi întunecatã. Pe o plãcuþã de lemn veche se citea cu greu "Dragonul nebun" lângã un desen ºters ce probabil era ca ºi numele barului, un dragon.
Luke se strecurã pe lângã multitudinea de gunoaie ce emanau un iz greu de suportat. Ajunse în faþa unei uºi întunecate, o deschise ºi pãºi înãuntru. Acele câteva persoane, nu prea curate de altfel, care se aflau acolo, unele la bar, altele la mese, îºi întoarserã privirile înspre bãiatul speriat. Luke înaintã lângã hangiu, având grijã sã ocoleascã un om care, probabil, bãuse cam mult, iar acum adormise jos.
- Mã aºteaptã cineva ? întrebã Luke având grijã sã nu ridice tonul, de fricã sã nu deranjeze persoanele deja iritate din încãpere. Hangiul arãtã din cap înspre o uºã aflatã în celãlalt capãt al barului.
Luke merse la uºã, o deschise ºi vãzu intr-o încãpere micã, aºezat la o masã, o persoanã al cãrui chip era acoperit de o glugã imensã, ca ºi trupul lui de altfel.
- Hagrid ? intrebã Luke nedumerit.
- Intrã ºi ia loc , spuse pe o voce groasã bãrbatul, dânduºi gluga pe spate, dezvãluind astfel chipul acoperit de o barbã mare a lui Hagrid.
- Ce se ... , zise Luke temãtor.
- Ascultã-mã cu atentie . Apropo, de ce ai întârziat ? Lasã, nu conteazã. Deci, cum tu eºti vãr cu Harry, Cel-Ce-Nu-Trebuie-Numit te va cãuta. Stai, nu spune nimic. Doar ascultã-mã. Nu ºtiu de ce, dar vrea sã punã mâna pe tine. Se pare cã ai fi singura rudã în viaþã, cu puteri magice, a lui Harry. Ordinul ma trimis sã te duc într-un loc sigur.
- Poftim ? Asta e ... Asta e ... Ce mã fac Hagrid ?
În ochii bãiatului se citea teama. Hagrid îºi scoase bagheta ºi o întreptã spre paharul de pe masã. "Portus !" zise el.
- Apucã ãsta ºi nu îi da drumul !
Luke ºi Hagrid þineau acum paharul în mânã. Hagrid numerã pânã la trei, ca mai apoi Luke sã simtã cum se ridicã în aer. Peste câteva secunde, acea senzatie dispãruse, lãsând în urmã doar o stare de greaþã, cel puþin aºa se simþea Luke.
- Am ajuns ! spuse Hagrid vesel.
Erau pe o stradã întunecatã. Luke privea cum luminile de la felinarele ºi ferestrele încuiaþilor dispãreau câte una pe rând. Toate luminile veneau undeva nu prea departe de ei. Luke se uitã ºi zãri un bãiat, de vreo 20 ºi ceva de ani, dupã pererea lui, þinând ceva în mânã. Dupã culoarea pãrului sãu,îºi dãdu seama cã e vorba de un Weasly.