Homework Day

[Georgia Harris]

Gata!Nu mai putea scrie nimic!Era satula de teme.Se uita in jur dar nu vazu nimik in afara de obisnuitul cu care se intalnea de fiecare data la biblioteca,aceleasi mese obisnuite,aceleasi rafturi obisnuite si acelasi persoane obisnuite.Totul era obisnuit!

"Mai bine caut si eu o carte..."isi spuse Georgya convinsa ca nu putea face altceva decat sa citeasca putin.

-"Ma duc sa imi caut si eu o carte."le spuse fetelor si se ridica de la masa.

Se plimba printre rafturi, trecand o mana peste fiecare ccarte in parte.Trecea cu repezicune de volume mai mari sau mai mici,simtind parca ca nu avea pentru ce se ori.Merse si merse,cauta si cauta dar nimic nu ii era pe plac,pana cand...o gasii.Cartea perfecta pentru ea,sau macar asa parea sa fie la prima vedere.Nu,chiar asa era! Era legata in piele de culoarea asfintitului,pe cotor avea doua lini orizontale auri si ingrosate,iar pe coperta se gasea titlul,"Priveliste spre amurg" scris cu litere auri si aflat intr-o bila de foc.

Georgya deschise cartea si privi pagina de titlu.Reciti titlul frumos caligrafiat, apoi isi arunca ochii asupra numelui autoareiyana Johnson,Dupa care citi comentariul unuia dintre cei mai mari critici literari pe care i-a avut vrajitorimea,ce spunea:"Felul in care reinventreaza dragonii,ca si protectori, prieteni si iubitori este inovator si provocator.In cel mai bun sens, aceasta este o carte scrisa cu litere de aur!"se inchieia citatul.,apoi pe randul urmator era scris numele maiestrului literar:William Badley.

Fate era foarte impresinata de aspertul cartii.Incepu sa citeasca cu interes in timp ce mergea spre masa Cercetaselor care o asteptau.Nu se mai putea opri din citit.Se simtea sin ce in ce mai prinsa in intamplarile cartii.Cartea era uluitoare, autoarea era uluitoare.Aceasta carte avusese puterea de a izgonii gandul temelor neterminate, care nu a vea nici o sansa in fata placerii oferite dew lectura ca si un fulg de nea cazut pe o palma fierbinte.Paginile se duceau una dupa cealalta,iar randurile curgeau precum picaturile de ploaie.Oare cat timp petrecuse in compania carti?...Timp?!Nu mai exista timp!Nici biblioreca nu mai era,nici zgomotul susotelilor nu mai era si persoanele din biblioteca disparusera,asa cum se intamplase cu tot,tot inafara de ea si carte.Patrunsese asa de adanc in inima povesti incat ii considera bataile asurzitoare.Se simtea una cu ea,pana cand...inse paru ca cineva ii vorbeste.

-"Georgya,ma asculti?"se auzi o voce stearsa, ca si cum ar fi venit dintr-un tunel indepartat,ca dintr-o alta lume. Dar ori cat de neclare au fost cuvintele fata tot tresari ca si trezita din transa si spuse nedumerita:
-"Ce?"