A new friend

[Bell Evans]

Bell incuviinta usor din cap; observase ca durerea, sau suferinta, fac oamenii sa se apropie. I se intamplase des in ultimul timp ca intamplarile ce ii dadusera viata peste cap sa o ajute sa realizeze cat de minunati erau oamenii din jurul sau. Printre ei numarandu'se Rosalie..dar si Melody. Mica cercetasa se imprietenise cu Bell din prima clipa. In rest, era mai retrasa.

Nu stia de ce; dar nici nu avea sa intrebe. Era ceva normal, fiecare sa se apropie mai mult de unele persoane..iar altii mai putin, sau poate chiar deloc. Depinde de caracterul fiecaruia..de modul in care gandeste. De tipul de om, de felul in care acea persoana vede lumea din jur. Nu puteai fi niciodata pe placul tuturor; nu aveai cum sa multumesti intreaga lume.

"-Si eu ma bucur ca ne'am imprietenit" sopti Bell.
Melody zambi; un suras dulce i se intipari pe intreg chipul.
"-Nu prea am prieteni la castel" marturisi ea.
"-Dar de ce? Lumea e primitoare pe aici" chicoti Bell.
"-Stiu..dar mi'e greu sa intru in vorba cu lumea" recunoscu Mel, zambind usor vinovata.