Consequences

[Bell Evans]

De ce nu se putea trezi o data si o data? Nici macar nu mai simtea sangele care ii curgea pe obraz, inchegandu'se in parul lung, revarsat pe spate. Nu mai auzea niciun zgomot in jurul sau; pur si simplu era legata la ochi, dar in acelasi timp se simtea rupta de lume. Asta cred ca era descrierea cea mai buna. Se intreba unde este. Daca inca mai era intinsa pe jos, pe stadionul de Vajthat.

Probabil nu; dar nu avea de unde sa stie; nu simtea frig, dar nici caldura. Si devenea stresant. Uneori se simtea coplesita de senzatiile pe care corpul sau le percepea, prea multe de o data. Acum insa ar fi dat orice sa isi dea seama unde era. Intr'un pat, pe zapada rece, sau tarata prin lanul de diamante inghetate, in drum spre castel. Chiar vroia sa realizeze ceva. Cat de mic.

Si atunci, distinse un mic sunet. Nu realiza din prima ce e. Dar cand se auzi din nou, stiu ca cineva o striga. Ii spune numele. Cineva soptea "Bell" cu o teama sfasietoare, care ii dadu un fior rece ce i se raspandi in tot corpul. Nu stia a cui era vocea, devenea prea mult si inca nu se simtea in stare sa cunoasca totul din jurul ei. Intunericul nu se rarise, nici macar putin; iar asta o innebunea.