Ghosts of the Past

[Bell Evans]

Maya chicoti usor, iar Melanie privi la randul sau chitara.
"-Si eu cantam" murmura ea.
Bell se uita usor dezorientata la Tamara, dupa care intelese despre ce era vorba.
"-La chitara?" sopti ea.
"-Dap; Maya ma ruga sa'i cant mereu inainte de culcare" recunoscu Melanie.
"-Altfel nu dormeam" chicoti sora sa mai mare.
Cercetasa ofta; doua destine, sfarsite atat de crunt.

Ii ura din tot sufletul; devoratorii nu stiau niciodata cand intreceau limita. Pentru ei nu conta numarul de morti, sau de familii distruse. Atata timp cat superiorul lor era multumit de prestatia sadica pe care o aduceau, se simteau perfect. Cum sa te simti util cand omori pe cineva? Ce fel de inima trebuia sa ai? Asta daca aveau asa ceva. Si daca aveau..mai mult ca sigur era de gheata.

Simtea cum frigul o imbratiseaza din ce in ce mai tare; fantomele nu il simteau, dar devenea deja mult prea racoare in incapere. Arunca o privire asupra geamurilor si vazu ca erau inchise. Atunci de ce era ca un congelator acolo?!
"-Melanie, de ce e asa frig aici?" sopti ea.
"-Asa le place fantomelor" chicoti Maya.
"-Si totusi..care e motivul pentru care nu e niciodata cald?!" insista Tamara.