Let your pride aside

[Kennya Allen]

Kennya isi ridica sprancenele la auzul salutului, nevenindu-i sa creada in ce situatie se afla. Inca se uita fix la fata, gata sa o napadeasca rasul. Incerca sa-si controleze actiunile si pana la urma reusi sa se stapaneasca. Ii intoarse spatele fara sa-i raspunda si se arunca in scaunul de la birou jucandu-se cu bagheta din buzunarul ei. Nu putea sa-si lase garda jos. Pana la urma nu se afla in incapere cu un copil si nu avea de gand sa-si subestimeze dusmanul. Era o greseala fatala si prea des intalnita. Nici una nu se scapa din priviri. Dupa cinci minute, ce pareau sa fie ore, se auzeau pasi grabiti si voci disperate. Comotia de pe hol era din ce in ce mai mare cu cat personale respective se apropiau de usa biroului. Kennya se ridica brusc in picioare si se asezase langa geam incruntata cu radurile scrise pe pergament adanc fixate in minte. Inca era nedumerita de ce tocmai ea a fost aleasa pentru minisunea asta. In clipa urmatoare un grup de barbati bine facuti se chinuiau sa intre pe usa, parand sa traga ceva dupa ei. Persoana se zbatea considerabil in mainile lor pana cand acestia isi scosesera baghetele si il incarcerara pe barbat in mii de franghii. Gafaind, il aruncara in primul fotoliu din incapere. Ministrul Magiei intra ultimul.

“Rosalie. Ce cauti aici? Dar nu. E chiar mai bine. Kennya o sa aiba nevoie de ajutor.”

"POFTIM?” Kennya se repezi catre Ministru si il prinse de guler.
“Hai sa fim clari batrane. Nu am de gand sa lucrez cu nimeni, si cu atat mai putin cu ea. Nu stiu ce urmaresti tu aici, dar imi este greu de crezut ca nu poti sa te descurci singur in situatia asta. Criminal sau nu, acest om trebuie escortat de Dementori, nu de niste vrajitori. E mult prea periculos.”

Ministrul Magiei ofta si se aseza ca batut pe scaunul de la birou. Incepu sa tina un discurs plictisitor despre comunitatea vrajitoreasca si modul cum vrajitorii trebuie sa se inteleaga pentru a construi o comunitate mai buna. Fosta viperina se uita ca la un fenomen la omul batran din fata ei gata sa-l blesteme. Nu ii pasa de nici un tratat, de nici o comunitate, si cu atat mai putin de aceasta misiune. In bilet scria clar ca doar ea avea sa escorteze omul pana la Azkaban. Nu intelegea ce cauta Rosalie acolo si nici motivul pentru care ea ar trebui sa o ajute. Se descurca foarte bine si singura, cu toate ca imprevizibilul era la cote maxime.

Kennya se uita la asasinul din fata ei. Ochii lui plini de ura se mutau pe fiecare persoana din camera. Atitudinea lui bolnav de ignoranta si zambetul lui rautacios facea parul de pe ceafa oficialilor sa se ridice. Camera parea de zece ori mai rece si cu cat te uitai mai mult la condamnatul nenorocit din fata ta cu atat iti dadea impresia ca nu ii pasa de ceilalti oameni si urmarea numai bunul si castigul propriu.

“ Foarte bine. Care sunt detaliile?”