You'll be mine.

[Scarlett Soul]

Mi-am indreptat spatele si am rupt cu putere cele cateva oscioare ramase din aripile de libertate ale pasarii. Simteam o placere incontrolabila ce-mi incovoia mintea si o sucea pana in cel mai indepartat colt al gandirii. Mainile mi se indeletniceau tainic peste negura noptii, si faceau ca mortaciunea sa aiba mai multa savoare decat oricand, cu toate ca sangele i se scursese in mare parte din trup.Totusi neavand ce manca, am dus rapid la buze aripa si am muscat salbatic, ferind carnea de pene.

Orologiul ascuns al Hogwards-ului suna Jumatatea dintre zi si noapte. Cel mai dulce timp de mancat vietati. Tot acest sunet trezea in mine un fel de focar de energie. Simturile mi se intetira si auzul imi deveni mai fin decat oricare altul. Mainile mi se framantau una in cealalta dand la iveala o mancarime ciudata ce ma facea sa simt fiecare particula de praf cu mi se aseza pe piele.
"O noapte cat se poate de interesanta" am soptit eu indreptandu-ma si mai mult spre conac.Curburile neuniforme ale lemnului faceau ca locul sa para ciudat de straniu, dar mie nu imi era frica, cui ar putea sa-i fie ?
'E un loc cat se poate de prietenos ...' m-am imbarbatat incet, ridicand o spranceana si devenind sceptica la schimbarile dese ale vantului. Cand parea calm si chibzuit, cand dadea navala peste lume, ca o copila zburdalnica. Insa mie nu-mi pasa, de ce avea sa-mi pese de intensitatea palelor de vant cand eu aveam un tel bine gandit ?
Ceva negru si diform imi trecu prin fata ochilor.
"Vantul si intunericul fac oricum destule halucinatii.", mi-am spus atunci.
Dar imaginea reveni si reveni si reveni. Poate ca totusi nu era o simpla rafala de vant, atat de inocenta.
"Fantome.", am realizat incet, ridicandu-mi capul satisfacuta, cand altii ar fi plans. Eu nu eram ca altii, altii nu erau ca mie. Teoria era in esenta simpla.
Mi-am intins mana elegant, vazand ca aceasta trecea prin holograma ciudata asternuta in fata mea.
"Asa nu merge, dulceata.", imi spuse umbra.
As fi vrut sa fac magie, dar cumva simteam ca era un moment de prea mare suspans ca sa stric asta, adica toate fantomele se credeau infricosatoare, iar interesant era ca eu nu ma simteam cu nimic infricosata.
"Dar asa merge ?", am intrebat razand sarcastic si panand mana pe gandurile umbrei.
Aceasta tipa si disparu.
'O prada atat de usoara.', mi-am spus eu, zambind noptii si compatimind-o pentru actiunile ei esuate. O seara linistita care se continua cu ceva din ce in ce mai captivant.
"Minunat.", am spus, indreptandu-mi capul spre dreapta conacului.

Copacii isi lasau pletele in vant, iar orologiul continua sa sune, precum o moarte ireversibila. Timpul mi se scurgea printre maini, dar singurul plan pe care-l aveam era sa continui si sa continui si sa continui sa ma hranesc cu tot felul de fiinte josnice mie.
Cineva aparu in spatele meu intr-un fosnet absurd de sentimente.
"Lisa.", am soptit eu, incruntandu-ma.