Exista viata dupa moarte...

[Scarlett Soul]

Pecetea sortii.

"E mama mea" sfarsi el, simtind pentru a mia oara cum lama subtire ii ciupea gatul.
"E un inger renascut", continua o voce sumbra, iesind din tainica umbra si aratandu-i-se. Era Skye.
"William, tine cutitul" ii urla ea unei siluete aflate in spatele lui Paul. Cu o rapiditate de invidiat acesta prinse cutitul inca din zbor si-l fixa la locul sau, gatul lui Paul.
Nu mai vroia sa auda nimic, caci tocmai trecuse prin doua socuri puternice, iar acum se simtea derutat si putin tradat, adica Ea era o chestie ciudata, inumana.
"Sa ti-l prezint pe fratele meu, William" ii spuse o voce batjocolitoare ce-l facu sa cedeze :
"Cred ca il cunosc deja" admise baiatul pe acelasi ton.
De data aceasta nimeni nu ezita, iar Paul se trezi cu o taietura aproape imensa pe partea de sus a gatului, sub barbie. Era convins ca aceasta era o noua inscenare, caci inca o lovitura din aceasta si l-ar fi doborat.
"Este vreo problema ?" intreba Skye, zambind crud.
'Tu tocmai incerci sa-mi spui ca esti un inger renascut si mama mea in acelasi timp, iar acum imi prezinti unchiul. Nu, nu vad de ce ar fi vrea problema !' gandi pustiul in timpce le explica familiarilor sai ucigasi ca ar fi mai bine sa discute. Raspunsul fu un alt raset, lucru care-l facu sa se simta ca un prost animal de companie.
"De fapt ce vrei de la mine ?" indrazni el sa intrebe.
"Te vreau pe tine. Vreau sa fii doar al meu" ii spuse Skye, dandu-i impresia ca vorbea cu o drogata care astzi nu-si luase doza necesara.
"Te-am dorit inca de la inceput, nici nu te nascusesi pe atunci si eu am fost cea care te purta in pantece, nu-i asa William ?" ii zambi ea dulce, apasandu-si buzele pe cele are fratelui sau.
'Nici nu vreau sa aflu finalul povestii'gandi Paul, profitand de cele cateva momente de libertate pentru a fura cutitul si a se refugia intr-un colt mai intunecat. Umbra lui era singura care-i dadea pace si in prezenta careia se simtea chiar comfortabil. Isi dadu seama ca era mult mai usor sa putrezeasca in propriul intuneric, decat sa lupte pentru viata.
"Hmmm ... Axel, ma amuzi !"
"Sunt Paul si nu mai am intr-atat legatura cu Axel pe cat crezi tu ca am" suspina acesta cu o voce copilaroasa, dand o alta nota de amuzament.
Desi nu era atat de mic la cei 17 ani ai sai, tot nu avea sa ajunga vreodata la varsta fostei sale mame, trebuie sa fi avut secole.
Se simtea inert, refuzant pur si simplu sa mai reactioneze la ceva anume, pur si simplu vroia ca sa nu-l mai chinuie, sa-l omoare si gata. Totul era alb si negru, bun si rau, astfel incat ajunse sa nu-i mai pese daca traia sau nu. Doar astepta finalul in care ea avea sa-si infiga cutitul in el, iar apoi sa-l rasuceasca-n jurul inimii si eventual sa-l omoare chiar asa cum fusese ea secata de orice simtire.
"Te-am iubit pana-n ultima clipa, asta pana n-ai ales-o pe javra aia, Alib."
"E Alice si este iubita mea" ii raspunse Paul, calm.
"Nu, nu e, nu e, nu e ! Taci ! Inchideti gura aia spurcata ! " il palmui Skye, dand la iveala o furie de mult ingropata in nemurire.
'Acum imi amintesc' realiza el.

~ Amintire ~

"Buna, eu sunt Paul !"
"Buna Paul", ii raspunse o fata maruntica, cu par saten, deschis la culoare, scurt si putin rebel, care simtea vantul in orice miscare.
"Interesant" ii sopti el.
"Ce ?"i-o taie Alice.
"Un om normal s-ar fi prezentat, dupa mine"
"Atunci poate nu sunt un om normal."
"Cine esti ?"
"Un om ... diferit dintre multi altii, unul care se pierde-n multime"ii raspunse ea si se indeparta.
Aceea fusese prima lor intalnire si fusese de ajuns pentru Paul, dar nu se multumea cu atat, astfel ca urmara si altele.
"Nu stiu ce mi-ai facut, dar te iubesc !Uite slabiciunea mea " ii marturisi el odata.
"Dar nici macar nu ma cunosti"ii spuse incet
"Adevarat, nu-ti stiu numele, dar sufletu -mi e deajuns. Si pe de alta parte, nici tu nu ma cunosti. Ce stii despre mine."
"Numele tau este Paul."
"Si te ajuta daca stii asta ?"
"Nu"recunoscu fata.
"Nu ma ajuta, dar ma ajuta sa te vad aici, langa mine.", ii spuse ea in cele din urma, parca predandu-se sortii si aripilor intregi ale iubirii.
Era momentul lui, asa ca o imbratisa, lipind-o usor de perete si acolo o privi pret de cateva minute intregi, doar cufundandu-se in oglinda neagra a ochilor sai si imbibandu-si fiinta cu parfumul dulce ce-l gadila pe sun nari, atragandu-l si mai mult. Fusese primul lor sarut si difera foarte mult de toate celelalte care i le daruise Skye. Era diferita.

~ Revenire ~

"Omoara-ma acum daca vrei s-o faci !"ii spuse Paul, prinzand curaj de la visul acela pastrat intre paginile mintii lui.
"Omoara-ma"ii urla el.
"Haide pecetuieste-mi soarta cu a ta furie !"