Let your pride aside

[Kennya Allen]

Kennya scartaii din dinti si se indrepta spre scaunul liber din partea opusa a incaperii, insa nu se aseza. Statea cu fata indreptata spre perete gandindu-se la ce avea sa faca. Pur si simplu nu avea ce sa-i iasa bun din toata treaba asta. Nu vedea nici un rost, iar beneficiile erau mult mai mici decat pericolele ce se puteau intampla. Pana la urma nu era simplul criminal de rand. Acest om ucise cu sange rece doua familii de vrajitori. Dupa mai multe investigatii s-a aflat ca respectivele familii erau rudele lui, iar daca ei mureau, banii din asigurarile lor de viata ajungeau la el. Fosta viperina nu intelegea cum stateau treburile cu legea Incuiatilor si ce tineau de aceste asigurari de viata. Si cu atat mai putin ce ar fi facut el cu banii cand va avea sa ajunga cautat de lege peste tot in lume. Dar avand in vedere cele opt cadavre lasate in urma, nu era un subiect care trebuia luat in gluma. Mai ales ca acesta omorase prin metode magice. Politia incuiata inca nu gasea nici o explicatie pentru omor, iar comunitatea era uimita ca asa ceva s-a intamplat cu adevarat. Pana la urma cat de periculos era omul asta? Chiar daca infatisarea lui arata un om psihopat, fara bagheta si legat nu avea cum sa faca prea multe probleme. Kennya nu intelegea de ce oficialii se agitau atat de mult cand venea vorba de el. Si mai ciudat era faptul ca Dementorii nu erau folositi in acest caz.

Kennya se intoarse pe calcaie si se indrepta spre biroul unde Ministrul statea tacut. Se apropie cu pasi mici si cu un zambet ce nu prevestea nimic bun. Batranul se lasa pe spate in timp ce isi dadea scaunul cat mai aproape de perete sa se indeparteze de ea. Atinsese cu spatarul scaunului biblioteca plina de dosare si se uita speriat la mobila masiva din lemn care se misca amenintator. Ceilalti oficiali isi indreptara pozitia, asigurandu-se ca nici Kennya, nici criminalul nu aveau de gand sa faca nimic. Ea se apropie usor de fata lui si ii spoti ceva la ureche. Ministrul parea alb la fata, insa aproba tremurator din cap. Fericita, fosta viperina se indeparta de el catre mijlocul incaperii, invartindu-se in jurul criminalului. Acesta tresari pentru o secunda, urmarind-o cu privirea in timp ce ii dadea ocol. Kennya incerca sa-si aleaga cuvintele cu multa grija si in sfarsit i se adresa Ministrului cu voce tare, astfel in cat sa-l auda toti cei care se aflau in camera.

“Nu ti se pare ciudat domnule Ministru ca m-ai ales tocmai pe mine? Adica, in alte cuvinte… Cum ai putut sa ma bagi pe mine intr-o astfel de situatie. O suspecta a Ministerului cu privire la Devoratorii Mortii, suspecta de nelegiuiri, chiar daca nu au fost dovedite. Chiar crezi ca nu am observat ca sunt urmarita de oamenii tai? De ce ti-ai lua tu acest risc ca eu sa-l escortez pe acest barbat? De unde stii ca n-as putea sa ma impiedic din greseala si sa-i dau drumul?”

Ministrul se uita fix la ea si murmura ceva de genul ca isi asuma riscul. In plus, acum Kennya observa si rolul lui Rosalie in acest joc. Batranul vulpoi avea acum pe cineva care sa stea cu ochii pe cei doi suspecti. Desi fata stia ca nu avea sa faca niciodata nimic din ce ar putea sa o condamne la Azkaban. Stia ca cei din Minister ii pastrasera o celula frumusica acolo, special pentru ea. Se indrepta de spate si intinse mana dupa documente. Era nevoie ca si cel mai mic detaliu sa fie luat in considerare. Altfel, viata lor avea sa fie in pericol. Cu hartiile in mana se apropie de cealalta fata.

“Ce mai face draga mea colega? Esti pregatita sa facem o echipa?” rase in batjocura si ii arunca in brate copiile ei.

Intr-o fractiune de secunda, cand toti erau nepregatiti, detinutul se ridica brusc din scaun si se indrepta spre usa.