Dorinte si Adevaruri.

[Candice Gomez]

Noaptea era una furtunoasa in aceasta seara.
Tunetele rasunau pana in turnul Astropufilor.
Pardon, turnul Astropufilor e cel mai aproape de cer din tot Hogwarts-ul, deci nu cred ca este o aproximare buna.
Tin minte, cand eram mai mica si era vreme rea afara, imi faceam o ciocolata calda cu bagheta lui tati, dupa care nu mai puteam dormi toata noaptea din cauza ciocolatei.
Asta s-a intamplat consecutiv intr-un an.
De atunci nu mai pot dormi in noptile ploioase.
Plictisindu-ma in dormitorul Astropufelor, am coborat, in camera de zi: nu era nimeni.
Nici nu ma puteam astepta la lume, ce e adevarat, pentru ca e trecut de 12 noaptea.
Am mers mai mult, pana cand am iesit din turnul Astropufilor si am plecat pe coridoare, ca o somnambula.
Am coborat destule etaje incat sa ma gaseasca Flich, insa nu s-a intamplat. Si nici pe pisica acestuia nu am zarit-o.
Probabil si-au luat liber.
Am mers pe un coridor intunecat -- ceea ce era normal pentru ca era noapte si nu era lumina --, fiind atenta sa nu ma strivesc de un perete cu ajutorul lunii, care se vedea foarte putin prin fereastra murdara.
Am mers pana cand nu am mai putut vedea nimic. Solutia -- nu mai erau ferestre.
Deodata se auzira niste pasi.
Ochii mi s-au facut mari, iar inima imi sarea din piept.
Cineva isi puse mana pe umarul meu.