Let your pride aside

[Kennya Allen]

Dupa ce a indurat atmosfera inchisa si sordida a condamnatului pentru un timp atat de lung, Kennya a simtit, mai mult din cauza intuitiei decat din orice alt lucru tangibil, ca lucrurile au mers cam mult prea bine pentru prietenul lor criminal. Se uita cu coada ochiului, suspicioasa, la ceilalti oficiali care se aflau in incapere. Toti erau ingroziti si plini de spaima, cu exceptia unuia ce incerca sa para cat mai invizibil in imprejurarea de fata. Barbatul nici nu depuse prea mult efort in a scapa, ceea ce era mai mult decat indoielnic sa-si desfaca franghiile fara sa observe nici o persoana din camera intr-un timp atat de scurt. Un fapt era limpede, nimic altceva nu ar mai putea sa il salveze pe osandit, fie acolo, atunci cand a iesit pe usa stiind ca va avea parte de sarutul Demetorului, sau inainte de ancheta, in fata judecatorilor de la Departamentul de Punere in Vigoare a Legilor Magice. Fiecare fragment de proba impotriva lui a fost scrisa in cazier inainte de orice proces: era evident ca cei din Minister au vrut sa fie siguri ca el nu va mai scapa cu viata, cu exceptia cazului in care intr-adevar, el ar putea dovedi ca nu a omorat nici unul din membrii acelor familii, ceea ce ar fi aparent o imposibilitate. In timp ce incerca sa gandeasca rapid, uitandu-se mecanic la usa de moda veche prin care evadatul fugise, Kennya se intreba cat de multe secrete curiose au fost ascunse despre acest barbat si, probabil,lasat liber chiar de unul dintre angajatii acestui minister maret ce pretuia dreptatea si legea. De ce parea totul atat de neasteptat?

Fata nu avea nici un fel de prietenie si nici o afectiune prea deosebita fata de el, asa ca pe moment era mai bine sa faca pe plac Ministerului. Tipa la cativa oficiali sa se duca sa anunte personalul de evadarea criminalului si sa aiba grija. Il sfatui pe Ministru sa stea inchis in acest birou si sa nu iasa orice ar fi si pe suspectul ei numarul unu, ii ordona sa vina dupa ele orice ar fi. Ca sa fie luata in serios, isi scoase bagheta si o indrepta amenintator spre el. Stia ca in felul asta nu avea sa incerce nimic dubios. In urmatoarea secunda se auzi tipatul unei femei. Il lua de haina pe cel de langa ea si il impinse in fata. Macar daca era vinovat de aceasta intamplare nefericita, avea sa fie folosit si pe post de scut. Kennya nu era tocmai cea mai ingaduitoare si generoasa persoana din lume. O trase si pe Rosalie dupa ea, indreptandu-se spre usa. Parea chiar sadic modul in care nu-i pasa ce se va intampla cu ea. Daca patea ceva putea spune ca a scapat chiar de o problema in plus. Iesite pe holul lung, Kennya acorda pentru prima oara atentie acelui loc. Era plin de usi inchise, iar culoarul principal era impartit in mai multe alei de-a drepta si de-a stanga lui. Vazu un angajat fugind disperat spre ei, iar Kennya deschise gura sa-l intrebe ceva, insa acesta disparu la fel de repede cum a si aparut.

“Banuiesc ca in partea aia a fugit nemernicul!” Ii striga in spate lui Rosalie.

Il zgudui de cateva ori pe scutul uman de care facura rost in birou si fosta viperina il intreba ce se afla in partea aceea a coridorului. Acesta cu bagheta in ceafa spuse tremurand ca acolo se afla depozitul de dosare ale cazurilor inchise. Kennya nu putea sa-si imagineze cat de mare era acel loc si era bine sa fie pregatita pentru orice. Pana la urma vinovatul era in stare de crima si fetele nu stiau daca a reusit sa faca rost de o bagheta, sau mai rau, sa ia pe cineva ca ostatic. Tipatul acelei femei nu prevestea nimic bun. Intr-un final cei trei incepura sa inainteze cu bagare de seama catre depozitul mentionat.