Let your pride aside

[Kennya Allen]

Decisa sa nu-si lase subconstientul sa-i tortureze rationamentul, Kennya isi mari pasul cu fiecare metru, lasand in spate starea adanca de neliniste si spaima. Lucrurile aratau bine la suprafata, ele aveau sa-l imobilizeze cu baghetele si il vor duce cat mai repede catre inchisoarea vrajitorilor unde acesta avea sa-si ispaseasca pedeapsa. Dar in cazul in care acesta va reactiona violent si va face alte victime, s-ar dovedi a fi varful aisbergului si acesta va fi condamnat la sarutul dementorului. Nu exista alt mod mai groaznic de a-ti petrece viata. Fara suflet, gol pe interior. Pana si sentinta cu moartea era preferabila. Cel putin de Kennya. Ea avea sa presupuna ca vor fi multe aratari cu degetul spre vinovatii acestei escapade dragute a ucigasului in serie. Deoarece cea mai mare parte a holului era intunecata si linistita, predomina un fals sentiment de relaxare si calm. Degeaba insa, din cauza andrenalinei care invada cu repeziciune corpul fostei viperine. Tensiunea parea sa creasca cu fiecare gura de aer. Usa grea de lemn de unde iesisera se inchise in spatele lor cu un sunet asurzitor si prelung. Se parea ca Ministrul ii luase sfatul Kennyei in serios, iar acesta se inchise in birou. Fata rase in gandul ei de lasitatea Ministerului si a Ministrului in sine. Pana la urma el era bun doar cand venea vorba de dat comenzi. Nu ar fi avut curajul niciodata sa-si puna in pericol pielea. Culoarul era umbrit si mai mult acum, iar singura lumina aprinsa se afla abia in capatul opus locatiei lor. Nimeni nu parea sa fie in jur. Vestea se raspandea destul de repede aici. Kennya spera ca ajutoarele sa se mobilizeze la fel de repede si sa vina in sustinerea lor.

Rosalie ii arata cu bratul Kennyei sa inainteze. Cea din urma se uita cu ochii mari la cealalta fata fara sa-si creada ochilor. Nu intelegea de ce trebuia sa se afle intr-o astfel de situatie cu o tradatoare ca ea. Trebuia sa-si pazeasca nu numai fata de cei doi barbati, dar si spatele de catre membra Ordinului Phoenix. Increderea in ea era egala cu zero si probabil ea avea aceleasi ganduri cu privinta la fosta viperina. Kennya isi scutura capul sa scape de soc. In ultimul timp parea ca isi arata sentimentele prea mult. Mintea ei se tot furisa la dusmanii de o viata, cei din Ordinul Phoenix. Stia ca isi incarca memoria prea mult, dar pur si simplu ii era greu sa uite de ei cand Rosalie era langa ea. O data ajunsi la capatul culoarului cei trei se oprira. Kennya se uita pe furis prin crapatura usii de unde venea lumina, ramanand impietrita in fata vastitatii acelei incaperi. Parea imposibil ca un altfel de depozit sa existe printre micile birouri. Magia era intr-adevar incredibila. Fata isi permise un moment de panica. Situatia era chiar disperata cand te gandeai mai bine la posibilitatile unui criminal in acest loc. Si asta nu ar incuraja cu nimic o persoana intreaga la cap sa se avante acolo si sa contribuie la prinderea asasinului. Fara tragere de inima, Kennya recunoscu pentru sine ca nu era tocmai o persoana care sa se descrie ca un om in deplinatatea facultatilor mintale. Kennya isi scutura gandurile negative din minte si se uita la barbatul ce statea intre ele si usa. Pana la urma hotari sa-si asume acest risc, pana la urma beneficiile crescusera vertiginos cand Ministrul accepta propunerea ei. In plus, adevarul ca ea sa moara in aceasta confruntare era minim. Il intimida inca putin pe barbat sa nu incerce nimic si apoi il indrumase sa deschida usa cu piciorul.