You'll be mine.

[Violet Wilson]

• Meredith tresari brusc, privind chipul incercanat al fetei; de ce era acolo, la ora asta? De ce o privea cu nesat, atat pe ea, cat si pe cele doua caprioare ucise? Simti o urma de tensiune in aerul pe care il adulmeca si vroi sa se dea doi pasi inapoi. Isi aminti insa ca era..vampir?! Deci practic, o fiinta umana reprezenta o nimica toata pentru ea.
  
  Isi aminti totusi ca acea fiinta umana neimportanta si slaba era prietena ei. Era Crystal, cea care ii descoperise secretul, dar nu o urase intr'atat incat sa o indeparteze sau sa spuna intregii lumi ce era. O privi inca o data si vazu ceva ciudat la ea; nu putea sa'si explice ce era. Dar o parte din ea ii spunea sa fuga. Sa lase prada acolo si sa o ia la fuga, pentru a se intoarce la Hogwarts.
  
  Cum putea face asta totusi? Daca prietena sa avea nevoie de ajutor? Unde era Bell cand aveai nevoie de ea; probabil dormea in momentul de fata. Sau poate era treaza. Oricum, ea ar fi stiut ce sa faca. Incerca sa se puna in pielea ei, si sa'si imagineze cum ar fi procedat ea.
  
  Observa ca ramasera ca impietrite; amandoua. Nu facusera nicio miscare, desi trecusera minute bune de cand se intalnisera. Se urmareau doar din priviri. Lucru ce o scotea din minti pe cercetasa. Vroia sa se hraneasca; isi simtea gura uscata, iar excesul de venin din cura nu era tocmai placut. Iar caprioarele incepeau sa se raceasca deja.
  
  "-Crystal? Ce faci aici?" sopti ea, in cele din urma.
  Simti nevoia sa sparga zidul de liniste totala ce se interpuse intre ele.