Dragons and other problems

[Ramona Neardow]

Legolas ramase uimit de intrebarea cercetasei, asa ca starui o clipa.
„-Ti-am spus ca Ministerul nu stie de acest proiect!” rapsunse Legolas in final.

Auzind acest raspuns Bell continua sa mearga, inchisa in proriia sa minte si in propriile sale ganduri.
Padocurile erau ca si un tunel fara sfarsit. Specii fabuloase de dragonii maraiau si scoteau flacari, speriati de prezenta unui numar mare de oamenii. Ei se asteptau sa fie vizitati doar de ingrijitorul lor, prietenul lor, Legolas. Si se pare ca prezenta unui numar mai mare de oamenii ii deranja intr-un fel.
Ramona inainta printre miile de ochi atintiti asupra sa si a prietenilor sai. Aceste animale ii trezeau o senzatie ciudata, care se numeste spaima, desi fata nu vroia sa recunoasca. Coltii giganti, coarnele, tepii, statura enorma, toate ii trezeau admiratie, dar si teama. Toate aceste fapturi, prin privirea lor amenintatoare, te faceau sa crezi ca urmeaza sa te manance. Unii dintre ei se apropiau de poarta, altii isi continuau somnul sau joaca prin nisip, dar orice ar fi facut, totul era o mirare pentru Ramona.
Privirea fetei scormonea fiecare miscare a acestor fiinte, si ii urmarea de-a lungul actiunilor lor. Fata era uimita si fascinata, asa ca il intreba curioasa pe Edgar:

„-De cat timp va ocupati cu cresterea dragonilor?”