You'll be mine.

[Scarlett Soul]

"Eu fac ceea ce fac si crede-ma o fac foarte bine. Dar tu, tu ce faci aici ?", am raspuns eu ranjind si aratandu-mi dintii perfect normali si albi ca varul proaspat. I-am zambit inocent, interpretand parca o fetita dragutica din filmele acelea horror si prostesti din Lumea Incuiatilor.
"Esti bine ?" ma intreba Lisa, pe fata putandu-i-se distinge o cuta adanca de ingrijorare.
'O ce dragut, isi face griji pentru mine.'
"Oooo cum nu se poate mai bine." am raspuns in schimbul gandului de mai devreme, avand o privire lacoma.
Fetiscana aia tafnoasa venise tocmai in momentul cel mai prielnic vanatorii ca sa ce ? ... Ca sa ma deranjeze, evident. O serie de injuraturi imi trecusera prin minte, dar nici una nu se vedea pe fata mea aparent blanda.
Am pufnit in ras. Spatele mi se curba si picioarele mi se stransera langa trup, adoptand un fel de pozitie de caine la vanatoare.Priveam intens, dar rasetele nu se mai opreau. Nebunia ma cuprinse si aproape ca ma dureau oasele de la atata veselie. Acum ca reusisem sa sperii un vampir nu mai urma mare lucru nu-i asa ? Totusi am capatat o fata demna si mi-am indreptat spatele, revenindu-mi la fel de repede cum cazusem in acea ploaie de rasete singuratice.
"Bine fetito. Acum trebuie sa plec, stai si mananca-ti ... aaa deliciile." i-am spus cu o voce sumbra ce parea sa o infioare. Un alt ranjet scurt mi se asternu pe fata de la atata placere. Da, o placere sadica in a face lumea sa tremure, sa fie confuza si neajutorata.
'Ohh, dar nu-ti fie frica. Fetito... nu ma duc departe ! '

Am parasit conacul indreptandu-ma spre padure. Nici o miscare. M-am pitit incet langa un copac batran, adoptand pozitia de lupta, iar apoi am incremenit, nevrand sa-mi tradez prezenta.
Un cerb trecu linistit si incepu sa pasca nestingherit, bucuros ca in sfarsit era singur. Singur si pazit de orice pericol. Dar eiii, nu era chiar singur.
Am inaintat incet prin iarba deasa, aratand probabil penibil, dar atata timp cat animalul nu ma observa era mai mult decat superb. Am marit viteza si cerbul isi dadu seama ca ceva se misca in spatele sau asa ca incepu sa alerge.Mi-am inclestat dintiii in carnea cruda si sangele cald tasni improscandu-ma, dar nu-mi pasa caci ma simteam atat de bine si sangele acela era atat de bun. Cel mai bun sange de animal din cate cunosteam. Am inceput usor cu ceafa, dar dupa o vreme ma simteam atat de satula incat trebui sa ma intorc la conac.
"Ce viata minunata trebuie sa am. Ohh si chiar este minunata.", am sopti eu.
"Chiar ?" , se auzi o voce din spatele meu.
"Chiar " am raspuns incet, nestiind inca cine era in spate.
Lisa ma privi atent, retinand fiecare detaliu si pata de sange de pe fata mea.
Vazuse totul.