-- Love never dies --

[Matt I. River]

Am stat asa, imbratisati, pentru o vreme. Am simtit-o cum respira sacadat si i-am simtit bataile inimii. Si faptul ca ma strangea mai tare in brate. Ii simteam tristetea. O impartea cu mine iar eu o acceptam bucuros. Pentru ca asta inseamna sa iubesti. Da, asta inseamna. Iar unii nu vor intelege niciodata. Trist..

Chiar daca nu o vedeam, stiam instinctiv ca zambeste si parca gandurile ei erau una cu ale mele. Intr-un final ne-am despartit usor si m-am ridicat putin ca sa o pot saruta pe frunte. Am privit-o zambind, iar ea imi intoarse zambetul. Asa ca i-am intins mana si i-am facut semn spre sat.

"- Ce spui, ne continuam plimbarea?"

Isabella doar aproba printr-un gest neutru cu capul si se ridica de pe banca. Ma tinu strans de mana si merse aproape lipita de mine. Vroiam sa o inveselesc, dar nu stiam sigur cum. Ceva care sa ii alunge gandurile negre. Si deodata mi-am amintit de una din micile noastre dispute si am ras in sinea mea. M-am oprit si la fel facu si sotia mea. I-am ridicat mana si i-am sarutat-o incet, dupa care am privit-o in ochi si i-am spus cat de sincer si serios am putut:

"- Deci ai de gand sa imi spui ce sunt 'aia', pana la urma?"

Si ma privi la fel de sincer cum am vorbit eu si incepu sa rada..