The wrong choice

[Rosalie Vivienne Alden]

Capitolul I - Truth hurts

-perspectiva Lissei Carter-


In noaptea trecuta nu am putut sa dorm deloc. Nu stiam de ce,dar aveam un sentiemnt de frica,teroare. Presimteam ca ceva se va intampla si desi voiam sa alung acest gand care nu imi dadea pacea de care aveam nevoie nu reuseam. Ceva incerca sa ma faca sa ies din casa in miez de noapte sa caut o persoana..sau cel putin asa credeam. Brusc,gandul mi se indreptase catre Nate,dar din cate stiam este acasa,in patul sau asa ca nu am dorit sa ma las doborata de instinctul meu care uneori mai dadea si gres. Adevarat,rareori,dar posibilitatea ca el sa pateasca ceva era minima. Cel putin asa a fost ieri.
Astazi am primit un telefon de la spital. Am ramas uimita
cand mi-a spus o asistenta,pesemne, ca este vorba
de Nate. Se pare ca nici de data aceasta nu puteam sa imi fac false sperante ca sufletul mi se inselase.
Nimeni nu a vrut sa imi dea detalii la telefon,mi s-a spus doar
atat: "Trebuie sa veniti de urgenta la spitalul Howard."
Persoana care vorbise cu mine mi-a inchis practic in nas si
nu faceam altceva decat sa ma intreb daca era o gluma stupida sau exista o samanta de adevar in tot ceea ce mi s-a spus. Nu aveam cum sa aflu decat printr-un singur mod: vizita la spitalul din orasul meu.

Mi-am luat in graba o pereche de blugi si un tricou albastru. Eram prea speriata ca sa pot sa ma gandesc in acest moment la altceva. Mi-am prins parul intr-o coada simpla si mi-am pus o agrafa neagra la breton. Am iesit din casa mai repede ca niciodata si mi-am deschis portiera masinii argintii pe care o primisem cadou de la Nate acum trei ani. Am pus cheile in contact si nu pot sa imi explic cum de am ajuns in zece minute la spital fara sa fac un accident minor cel putin. In momentul in care am intrat in cladirea imensa ma uitam disperanta dupa cineva care sa imi spuna unde se afla Nate.
"Buna ziua! Imi puteti da informatii despre un pacient . Pe nume Nate Carter. Am primit un telefon sa vin de urgenta la spital!",am rostit eu catre o asistenta .A luat un dosar in mana si mi-a raspuns pe o voce calma,dar in acelasi timp oarecum trista: "Da,desigur. La morga!"

Am crezut ca nu am auzit bine: inima imi statea in loc si simteam ca lesin,dar nici macar asta nu am putut sa fac din cauza socului. Credeam ca iubirea va dura o vesnicie din momentul in care m-am casatorit cu el,dar acum toate sperantele mi-au fost naruite,toate sentimentele mi-au fost inghetate,iar mintea incerca sa asimileze tot ce a aflat acum..Dar nu putea..nu puteam eu sa reactionez nicicum. M-am asezat pe primul scaun pe care l-am avut in preajma. "Doamna,sunteti bine?" , ma intreba acea voce de femeie care acum parea mult mai falsa ca mai devreme. Incercam sa inspir aer pentru a nu pierde copilul din cauza cutremuratoarei vesti. Si totusi eu nu voiam sa cred asa ceva nici acum,nu se putea asa ceva. Trebuie sa vad cu ochii mei,trebuie sa il vad pe Nate in acest moment. Desi doream sa ignor i-am spus acelei asistente: "Vreau,vreau sa ..il vad.!". Aceasta dadu aprobator din cap si ma conduse pe un coridor care mi se parea interminabil..O usa impunatoare,plina de mister,dar in acelasi timp monotona statea in fata mea de parca cineva imi striga din rasputeri sa intru sa il salvez..Dar ceva ma oprea sa fac acest lucru. O teroare ma cuprinse involuntar..

Sunt Lissa Carter si va prezint inceputul povestii vietii mele. Acesta este doar inceputul...


TEXTUL: Rosalie Andrews Blackfire