Inevitable

[Bell Evans]

OOC: Just me and Rosalie

E inevitabil sa nu te gandesti la trecut..sa nu simti cum fiecare bataie a ceasului te indeparteaza mai mult de ce ai fost..si te apropie mai mult de ce vei fi. Totul se schimba; nimic nu ramane la fel, oricat de mult ti'ai dori tu. Omul in sine e o fiinta trecatoare..care ofteaza la fiecare durere si zambeste la fiecare bucurie. E in natura noastra.. Nu poti sa fi mereu fericit..pentru ca daca nu ar fi si tristete sau suferinta, nu ai aprecia in totalitate acest sentiment.

Bell iesi ingandurata de la Biblioteca, cautand un loc linistit; vroia sa se gandeasca din nou la trecut. Sa se simta inlantuita in prezent era cel mai mare chin la care era supusa. Si cel mai rau - nu putea scapa de el. Prezentul era mereu in jurul sau, amenintator si aspru. Iubea trecutul..iubea tot ce tinea de el..pentru ca nu putea sa se desparta de el..de ce se intamplase.

Cu bune, cu rele..era trecutul sau. Si nu putea sa'l indeparteze, sau sa'l uite. Prefera sa traiasca in perioada care trecuse din viata sa, decat sa priveasca cruda realitate ce se intindea in jurul sau.
Pasii ii fura purtati pe coridoare, pana cand ajunsese in fata unei usi. Zambi usor si apasa manerul auriu. Sala Armurilor i se infatisa pe dinaintea ochilor, cu straluciri ca de topaz. Observa ca era deja cineva acolo si zambi.
"-Buna Rosalie" sopti ea.