Inevitable

[Bell Evans]

Cercetasa chicoti slab cand Rosalie o imbratisa, si se strecura din bratele ei. Era din nou destinul cel care le aducea impreuna; inevitabil sa nu se intalneasca. Sincer..nu ii displacea acest lucru. Era o adevarata usurare cand vazu chipul unei prietene si nu al vre'unui viperin rautacios, sau mai rau..cineva care sa o bombardeze cu intrebari despre cum se simte.

Adevarul era ca nici ea nu stia cum se simtea; ar fi spus bine. Poate foarte bine. Dar ar fi mintit. Viata ei se intoarse cu susul in jos de multe ori, intr'un timp prea scurt. Nu mai intelegea nimic, iar dispretul fata de ceea ce se intamplase ii bantuia fiecare amintire.

"-Ce faci aici?" o intreba Rose, zambind.
"-Sincer..nu stiu cum de am ajuns tocmai aici" replica cercetasa, cu un mic zambet.
"-Dar unde ai fost toata dimineata?!" chicoti Rosalie.
"-La biblioteca..am avut de scris ceva pentru Transfigurare" sopti Bell.
Tanara zambi.
"-Tu ce faci aici?" o intreba cercetasa.