-- Love never dies --

[Isabella River]

L-am privit cat de serioasa am putut si am scuturat hotarata din cap.
"- Nici vorba."
Matt doar ofta si zambi in continuare privind drept inainte. Probabil ca isi daduse seama ca aveam sa-l refuz.
"- Pai bine atunci.." spuse relaxat, dar ceva din ochii lui imi spunea ca nu avea sa renunte. Cel putin, nu asa usor.
Cand am realizat ca trecusera cateva minute bune, iar el nu spusese nimic, m-am oprit in fata lui.

"- Stai putin. Asta e tot ?" am intrebat.
"- Ce ? Adica ?" vedeam ca e putin surprins si am incercat sa ma bucur din plin de asta.
"- Ai spus "Pai bine atunci". Asta e tot ?"
Cand isi daduse seama la ce ma refeream doar incepu sa chicoteasca, iar mai apoi rase din plin.
"- Pai asta e, nu vrei sa-mi spui." zambi cald si sincer.

Am aprobat din cap inca buimacita ca isi lasase putin deoparte curiozitatea. I-am strans mana si m-am bucurat sa primesc aceeasi reactie. Se pare ca indiferent de situatie, mereu ma va uimi putin cate putin. Era unul din motivele pentru care il iubeam.