In umbra singuratatii

[Odette B. Malfoy]

"Ryan! Cum ai putut?" eram foarte suparata ca ma mintise si imi ascunse toate astea.
"Cum am putut sa ce?" raspunse acesta indiferent. Stateam cu bagheta indreptata spre el si simteam nevoia sa-l omor, sau sa-l torturez pana moare. Nu imi venea sa cred ceea ce se intampla.
"Chiar nu-ti dai seama? M-ai mintit si mi-ai asuns atatea lucruri." i-am raspuns aratand spre devoratorii din camera.
"Lily chiar vroiam sa-ti spun dar stiam ca nu vei sta linistita si trebuia neaparat sa stai" isi gasi repede o scuza. Ma saturasem sa-i aud pe toti spunand ca trebuie sa stau in pat, ca trebuie sa ma odihnesc, sau ca trebuie sa mananc. Nu aveam nevoie sa-mi spuna ei ce sa fac si cum sa fac. Ma puteam descurca si singura.
"Scuteste-ma Ryan m-am saturat sa aud asta." Spunandu-i acestea i-am intors spatele.
"Sa inteleg ca te retragi?" intreba Ryan in speranta ca voi spune da. Pana aici nu mai suportam nici o clipa.
"Stupefy!" Ryan zbura in parte cealalta a camerei. "Nu ma retrag, ma duc sa ma pregatesc." Ryan se ridica repede stergandu-si un firisor de sange de pe barbie.
Merita asta din plin. Dupa ce i-am mai aruncat o privire dispretuitoare, am iesit din bucatarie ducandu-ma spre camera mea.