Childhood's

[Layla Wong]

"-La a cata treapta am ajuns? Pfff..." am pufnit eu usor incercand sa nu izbucnesc intr-un ras isteric."-Ce intrebare buna." am spus eu pe sub mustata incercand sa nu ma uit la ea pentru ca atunci observa imediat motivul pentru care puteam sa pornesc un ras amar.
Nu i-am raspuns imediat asa ca m-am ridicat de pe jos si m-am uitat la ingerul facut de mine.
"-Parca e un pic defect.Daca te uiti bine ingerul meu nici nu are aripi cu ce sa zboare."am spus eu mai mult in semn de gluma , dar nu puteam sa o pacalesc numai asa.
Ingerul meu sedea la pamant dorind sa zboare departe , dar daca nu are cu ce? Ceea ce vedeam eu avea o forma ciudat deformata . Parca aripile era sterse si rupte , iar aura divina nu aparea deloc. Se zice ca atunci cand te uiti in oglinda in functie de cum e sufletul tau te vezi si tu , dar asta nu inseamna ca la fel cum te vezi in oglinda te vad si altii. Ce vad eu in ingerul meu este ceva diferit...Si Cryss se uita la ingerul meu , insa ea nu zicea nimic.
Eu vedeam doar o forma care semana mai mult cu un demon fara coarne si fara coada. Aripile erau sfasiate in razboi si puritatea a disparut. Pentru o clipa m-am speriat de imaginea adusa in mintea mea si imediat mi-am luat ochii de pe ingerul meu.

Cerul era intunecat , dar luminat de milioane de punctulete micute pe care eu le numeam "suflet de om".Fiecare stea este una din noi.Cand se stinge una si moare ii trebuie poate sute de ani pana se reface o stea din acelasi praf cosmic.Cum poate cerul sa fie atat de fascinant? Uneori imi doream sa ma catar pe o stea si sa calatoresc prin Univers. Acolo sus totul pare al naibi de perfect. Universul chiar si in aceasta clipa priveste planetele lui ca pe niste copii. Dar ar vrea o mama sa isi faca rau copiilor? Nu. Atunci de ce Creatorul izbucneste razboaie cu mii de morti. Se zice ca Dumnezeu pe toti ne vrea inapoi. Dar de ce ar vrea el un suflet gol ca al meu?
Incepeam sa visez cu ochii deschisi si sa ma pierd total in ea. Mintea mea zbura deaspura realitatii depasind cu mult maturitatea si aventurandu-se din nou in lumea copilariei.
"-Nu ai raspuns la intrebarea mea..." zise Cryss intrerupandu-ma din starea mea de contemplatie.
Ii sopteam cuvinte mute intre timp ce ma uitam la ea si probabil si ea asta facea.Ma intrerupt din himera inainte sa ma aventurez si mai tare in ea. Daca faceam asta , daca continuam sa ma plib pe acel drum nesfarsit probabil ma pierdeam de tot fara ca sa mai gasesc prea curand drumul de intoarcere. Daca se intampla asta combinam lumea reala cu lumea de vis. Ceea ce insemna ca traiam o lumea de vis intr-o lume reala.
"La a cata treapta ai ajuns si cate mai ai pana ca usa sa se deschida ?" , imi rasuna din nou si din noua intrebarea.
"-Ar trebui sa stiu cate trepte exista ca sa pot sa imi dau seama cate am urcat si de la ce inaltime am cazut inapoi spre treapta unu.Si cate trepte ar trebui sa merg sa deschid usa aceea unde se afla probabil fericirea mea. Defapt nu e fericire , ar fi doar un vis implinit."