In umbra singuratatii

[Odette B. Malfoy]

Il auzeam pe Ryan tipand si imi veni imediat sa rad desi nu era o situatutie tocmai amuzanta. Increcam sa ma imbrac cat de repde caci i-am auzit pasii pe hol. Nu eram razvratita cum spunea el doar am simtit nevoia sa-i fac asta pentru ca imi ascunse lucruri importante.
Incercam sa nu mai rad cand am auzit cateva batai in usa, era Alice. Am poftit-o inuntru. Eram apropae gata dar zambeam si simteam ca nu ma voi putea abtine mult sa nu rad. Alice se uita urat la mine pentru ceea ce facusem.
"L-am auzit cum m-a facut razvratita dar nu sunt asa. A meritat ceea ce i-am facut si vom fi bine ii va trece." i-am explicat lui Alice razand. Aceasta imi zambi si ma lua repede din camera, sa mergem la lupta.

Ma simteam din nou rau pentru ceea ce avea sa se intample. Aveam masca pusa, pelerina, totul era gata. Cateva lacrimi imi scapara dar aveam noroc de masca si nu se vedeau.
"Alice am o rugaminte: daca mor spune-i lui Ryan ca eram nervoasa nu razvratita si ca tin la el. Narcissei spune-i ca apreciez toate eforturile facute pentru mine, iar Alice o prietena ca tine nu am mai avut. Succes" i-am zis incercand sa-l gasesc pe Ryan.
Alice facu ochii mari cand auzi cele spuse de mine imi spuse ca nu voi muri si imi ura si ea succes.