Ghosts of the Past

[Bell Evans]

Cercetasa chicoti la randul sau, privind figura dulce a fetitei; era atat de mica si inocenta, incat iti aducea un zambet pe buze cu o simpla privire. Iar sora sa mai mare, alaturi de Mark, pareau parintii perfecti pentru ea. Insa erau doar sora si viitorul cumnat; nimic mai mult.

Zambi in sinea ei si se gandi daca se puteau face nunti intre fantome; existau relatii de iubire si intre ele, chiar daca trecusera de mult sau de putin timp in nefiinta. Probabil, cu cat trecea mai multa vreme, cu cat dragostea lor crestea. Aici nu se mai aplica proverbul "Pana cand moartea ne va desparti". Era foarte ciudat, dar placut; pentru ca in sfarsit, iubirea atinse conceptul de eternitate.

"-S'a intamplat ceva?" sopti Melanie, observandu'i privirile visatoare.
Cercetasa clatina usor din cap, si zambi.
"-Ma gandeam doar" replica ea, zambind.
"-Si Melly se gandeste mereu" chicoti micuta Maya.
"-Mai sa fie..se pare ca ne asemanam, nu?" o intreba Bell, vioaie.
Mica fantoma dadu usor din cap, strangandu'si sora de mana.