Dezlegand misterul

[Ema Snow]

" - Oh, va multumesc atat de mult! Domnisoarelor, nimeni nu m-a mai ascultat pana acum! Va multumesc!"
Dadu mana cu fiecare dintre noi. Nu simteam mana ei ca o strangere ca oricare alta, dar mai rece. Un fior ciudat si rece imi strabatu mana, de la degete, prin antebrat, imobilizandu-mi cateva secunda articulatia cotului si urcand pana in umar.
" - Stai linistita. Rezolvam noi cumva"
" - Va rog, eu... Eu am fost foarte mandra ca sunt soimeanca. Va rog sa pastrati emblema robei mele, ca o atentie mica..."
" - Imediat ce voi ajunge in turn, o voi agata in camera de zi" i-am promis.
Aveam de gand sa o pun sub vulturul de pe perete, chiar acolo unde toti marii elevi ai Ochilor-de-Soim isi aveau numele.