Dezlegand misterul

[Ema Snow]

M-am ridicat si am imbratisat-o.
" - Si Ochilor-de-Soim le este dor de tine. Ai fost minunea noastra, Rose. Cea mai buna sefa de casa din cate au existat"
In linistea ce a urmat, ma simteam ca si cand as fi fost desprinsa de realitate.
Eram din nou la lac, vorbind si razand cu Rose. Acela fusese primul meu an. Imaginea se schimba si ne aflam in Turn, razand de micul accident cu cerneala de pe roba. Luam ceaiul impreuna cu Kasumi. In tren, lumina stinsa si bufnita neagra cu scrisoarea. Coridorul de la etajul VII, mai rece si mai pustiu ca niciodata. Padurea Interzisa, cu unicornul mort la picioarele noastre. Petrecerea si lectiile lui Rose de a ma invata sa merg pe tocuri. Si din nou Porrin, cu fata ridata in spatele gratiilor din Azkaban.
Acest Devorator reprezenta o parte din noi. Nu imi placea chestia asta...
" - Si mie, Rose, si mie" am soptit peste umarul ei.