Breaking Dawn

[Bell Evans]

Era ceva tampit - sau cel putin asa i se parea ei; incepea sa devina plictisitor. Totul era un adevarat cliseu - lucrurile se repetau la nesfarsit. Vedea aceleasi obiecte, aceleasi cranii, aceleasi maini aproape in stare de putrefactie. Dar nici urma de horcrux. Nici nu stia de ce mama naibii se mai afla acolo. Incepuse sa se enerveze. Pentru ca ura sa piarda.

Si totusi..fiecare pierdea la un moment dat in viata sau; mai mult sau mai putin. Dar astea erau doar incercari - incercari care sa te faca mai puternic. In cazul ei insa, o doborau si mai mult. Privi neajutorata in jurul sau si ofta. Probabil dimineata aveau sa vina proprietarii; sa deschida magazinul. Si tot atunci, ele trebuiau sa se intoarca la castel. De preferabil, cu medalionul la ele.

Rosalie ofta incet, iar Bell se ridica.
"-Daca nu il vom gasi.." sopti ea.
Trebuia sa fie o intrebare; dar ii iesise mai mult ca o afirmatie.
"-Trebuie sa'l gasim; e pe aici pe undeva" murmura Rosalie.
Continua sa caute; chiar daca ea se oprise. Asta o impulsiona si pe cercetasa sa continue. Pana in zorii zilei - apoi putea sa renunte. Munca ei putea fi considerata incheiata o data cu prima raza de soare.