In umbra singuratatii

[Odette B. Malfoy]

Am oftat zgomotos si mi-am sprijinit mainile de marginea sicriului. Stateam aplecata asupra lui Ryan si gandindu-ma la cateva cuvinte de ramas bun. Ma mai gandeam si l-a faptul ca as fi preferat sa fiu eu acolo in locul lui.
M-am uitat la lumea statea adunata acolo plangandu-l pe Ryan care fusese un conducator foarte bun, nu va mai fi altul ca el.
Am asteptat sa se adune toata lumea, Narcissa veni si ea, cu ochii la fel de rosii ca ai mei. Incercam sa nu plang caci nu obisnuiam sa o fac in public. Speram sa nu fiu prima care spune cateva cuvinte. Trebuia sa ma mai obisnuiesc cu atmosfera, pentru a nu incepe sa plang in momentul in care defapt ar fi trebuit sa fiu calma si sa vorbesc. Imi tremurau puternic picioarele asa ca m-am asezat in genunchi laga sicriu si am asteptat sa zica cineva ceva. Narcissa Alice si Eric ma rugara pe rand sa iau loc pe un scaun dar eu nu vroiam sa plec de langa Ryan. Poate ca daca ar mai fi fost printre noi si mi-ar fi "poruncit" cu glasul lui autoritar as fi ascultat imediat, dar el nu mai era si nu aveam sa il mai aud sau sa il mai vad vreodata...