Breaking Dawn

[Bell Evans]

Devenea patetic..obositor..plictisitor. Nici nu mai stia adjective potrivite, ca sa nu le mai repete. Rabdarea ii ajunse pana la capat, iar acum atingea cote maxime. Simtea ca avea sa se piarda cu firea in curand, daca nu avea sa gaseasca medalionul acela blestemat. Incepea sa'l urasca..sa urasca faptul ca era de negasit.

Se aseza in fata unui dulap si incepu sa caute; dadu de o caseta din fildes, frumos lucrata, care era incuiata. Alohomora! spuse ea, hotarat. Mica incuietoare se deschise, lasand la iveala valuri bogate de dantela neagra. Socata, atinse cu degetele lungi, albe si subtiri materialul subtire, invechit.

"-Rosalie?!" striga ea.
Tanara se apropie de locul unde statea in graba.
"-Asta e horcrux'ul?" sopti Bell, cu privirile infometate.
Spera din tot sufletul sa fie el. Scoase micutul medalion cu un model complicat si il analiza la lumina baghetei; atarna de un lant subtire, din argint, si sclipea tainic in raza albastruie.