Singura...sau poate nu?

[Jenny Spring]

OOC: Nu, nu ma supar

BIC:
Jenny se aseza, poftind-o pe fata langa ea.
- Eu sunt Jenny. Iar ea, e Jules, continua fata simtind privirea furioasa a pisicii. Aceasta se calma, asezandu-se in poala fetei ca sa toarca.
- Sunt in anul VII, la cercetasi. Unii spun ca sunt
prea imatura pentru anul VII, zise ea razand. Se opri. Nu simtea nevoia sa continue sa vorbeasca, la nesfarsit, ca un fel de dovada ca ea chiar era imatura.
- Imi pari putin cunoscuta, Ema. Ne-am mai intalnit prin castel, presupun...spuse.
Simtea ca se ineaca. Incerca sa socializeze, dar ea nu era un as la asta, cum ar crede colegii ei.
"Daca vorbesti mult, nu inseamna neaparat ca nu esti timid" gandi fata, ramanand cu privirea tintita spre iarba.
- Aaa, ma scuzi, nu eram atenta, se trezi ea din gandit, aproape tresarind. Ma gandeam la altceva, si...Poti sa repeti ce ai zis? o ruga. Si se mai ruga si Domnului sa nu fi facut inca o gafa imensa. Ca..uite asa isi pierdea prietenii...