~Too late~

[Bell Evans]

Bell incepu sa rada; Megan parea ca mai avea putin si lesina. O speriase destul de tare, si daca se gandea; chiar si ea se speriase putin din vina ei. O vazuse in intuneric, si se temu ca ar fi dat peste un profesor. Sau mai rau - peste Peeves; clatina usor din cap, razand de greseala - Peeves era translucid. Fantomele nu se conturau in intuneric. Filch se plimba pe coridoare la acea ora. De el ar fi trebuit sa se fereasca. Si de..adorabila lui pisica, Dna Norris. Privi in spate, asigurandu'se ca nu era nimeni, dupa care se intoarse spre Megan.

"-Ce faci aici?" intreba ea, zambind.
Megan ridica usor din umeri, parand amuzata.
"-Nimic special..dar tu?" sopti aceasta.
"-Mergeam in Turn" chicoti Bell.
"-Dar de unde vii?" murmura Megan, cu un zambet complice.
"-Camera Necesitatii; am vrut sa termin ceva la Ierbologie, iar bibliotecara m'a scos afara" ofta Bell.
"-Cata buna-vointa" pufni Megan.