In umbra singuratatii

[Odette B. Malfoy]

Mergeam incet spre padure fara sa ma uit inapoi la... Sediu. Era aproape intuneric asa ca mi-am scos bagheta si am soptit:
"Lumos". Vocea imi tremura mai tare decat ma asteptam. Eram la marginea padurii cand m-am decis sa arunc o ultima privire spre Sediu, locul unde am copilarit si unde mi-am facut foarte multi prieteni. Speram sa dau peste un vrajitor de preferat un Auror, s-ar bucura sa prinda o Devoratoare, dar apoi m-am gandit la Alice Eric si Narcissa si mi-am dat seama ca le-as provoca prea multa durere daca as muri sau as fi fost dusa la Azkaban, desi tot as fi vrut sa mor. Am inaintat mult spre mijlocul padurii unde copacii erau destul de desi. Speram sa nu ma descopere vreun Incuiat ratacit pe acolo, caci in padure puteau ajunge si Incuiatii, nu era ca la Sediu.
M-am asezat pe pamantul rece si m-am sprijinit de un copac. Zapada se mai topise si era putin noroi dar nu imi pasa ca imi murdaresc roba.
Mi-am scos bagheta vrand sa fac ceva sa apara dar nu stiam ce. Dupa putin timp m-am gandit sa creez un Patronus. Am incercat din rasputeri sa ma gandesc la o amintire fericita desi imi era greu.
Dupa ce am gasit una suficient de fericita am rostit: "Expecto Patronum" si Patronusul care era un sarpe iesi din varful baghetei.
Se misca lin printre copaci si imi placea sa-l privesc.
Ma gandeam la ziua de maine cand ar trebui sa plecam inapoi in Hogsmeade, iar dupa la Hogwarts...