Inevitable

[Bell Evans]

Trebuia sa existe si un final fericit, nu? In cele din urma, soarele trebuia sa rasara si in vietile lor; era deja prea mult de indurat..prea multa suferinta, prea multe lacrimi. Prea multe vieti pierdute in zadar. Era cazul ca cei doi sa fie opriti..asta daca nu se opreau singuri, lucru ce parea imposibil.

Rosalie ofta, iar Bell isi ridica incet privirile spre ea; parea ingandurata. Se intoarse la propriile idei si zambi slab. Vroia o zi fara cei doi; o zi in care sa se distreze. Sa nu aiba grija nimanui, doar a ei. O zi normala - fara nimic periculos..monotonie si plictiseala. Cerea chiar atat de mult?!

Stia ca i'a fost sortit sa sufere; dar se saturase. Avea impresia ca nu se mai termina faza cu "cerul plin de nori" iar razele soarelui sunt indepartate; prea indepartate ca sa le zareasca.
"-Ce vrei sa facem?" intreba Rosalie, brusc.
Cercetasa tresari.
"-Cum adica?" intreba ea.